ICCJ. Decizia nr. 4498/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4498/2005
Dosar nr. 454/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2345 din 19 martie 2004, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov şi în consecinţă a obligat-o pe pârâta SC C. SA Constanţa la plata sumei de 539.994.326 lei, cu titlu de actualizare dividende aferente anului 1997 cu rata de inflaţie pe perioada 1 aprilie 1999 – 12 martie 2001 şi 329.630.721 lei, cu titlu de dobânzi legale calculate la dividendele anului 1997 pe perioada 1 aprilie 1999 – 12 martie 2001. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de întoarcere a executării formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a dat eficienţă raportului de expertiză depus la dosar şi a făcut aplicarea art. 43 C. com., apreciind drept comercială obligaţia de plată a dividendelor şi ca subînţelesă clauza obişnuită de impreviziune în ce priveşte cererea de actualizare cu rata inflaţiei a sumelor neplătite, ca o sancţiune unitară.
Cererea de întoarcere a executării s-a apreciat ca inadmisibilă, măsura cu acest obiect fiind de atributul instanţei care evocând fondul a desfiinţat titlu executoriu, al instanţei de care sau a celei de rejudecare pe fond, ori, în speţă, instanţa de recurs a statuat asupra competenţei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 342 din 25 noiembrie 2004 a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Constanţa, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese prin aplicarea indicelui de inflaţie ca nefondat, a admis cererea de întoarcere a executării şi a dispus restituirea sumei de 928.298.361 lei achitată de pârâtă cu O.P. din 28 martie 2003, în temeiul sentinţei nr. 315 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Braşov, menţinând restul dispoziţiilor din hotărârea apelată.
Prin aceeaşi decizie, apelul declarat de reclamanta S.I.F. T., vizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată a fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că daunele pretinse de reclamantă urmare aplicării indicelui de inflaţie nu se referă la dividendele datorate prin sentinţa civilă nr. 386/2000 a Tribunalului Braşov ci constituie actualizarea unor daune interese deja stabilite.
Conform art. 4042 C. proc. civ., cererea pârâtei de restabilire a situaţiei anterioare s-a apreciat ca admisibilă, nefiind necesară formularea unei cereri reconvenţionale, neputând fi însă primită cererea de plată a dobânzii legale pentru lipsa de folosinţă a sumei de 922.298.361 lei achitată la 28 martie 2003 cât timp dobânda nu a reprezentat o plată deja făcută pentru a fi restituită.
Cu privire la excepţiile invocate de apelanta pârâtă, acestea au fost soluţionate corect de către instanţa de fond prin încheierea interlocutorie din 26 septembrie 2003.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs atât de reclamanta S.I.F. T. SA cât şi de pârâta SC C. SA Constanţa.
I. Recurenta reclamantă a criticat Decizia menţionată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că:
- litigiul fiind unul în pretenţii iar nu societar, normele de competenţă aplicabile sunt cele prevăzute de art. 12 C. proc. civ., iar nu cele ale art. 15 C. proc. civ., aplicarea acestora de către instanţă fiind deci greşită;
- prejudiciul produs prin neexecutarea obligaţiei a fost determinat prin expertiza administrată în dosar, iar repararea acestuia se impune în raport de art. 1084-1086 C. civ., greşit fiind înlăturată actualizarea sumei datorate;
- întoarcerea executării s-a dispus cu aplicarea greşită a prevederilor art. 4042 alin. (2) teza II C. proc. civ., nefiind în ipoteza prevăzută de acest text de lege;
- Decizia nu cuprinde motivele pentru care i-a fost respins apelul pe care l-a declarat.
II. Recurenta pârâtă critică Decizia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia invocă:
- neaplicarea art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., este greşită, corespondenţa cu reclamanta neputând fi asimilată procedurii de conciliere directă;
- soluţionarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, cererea de chemare în judecată în cauza de faţă fiind formulată ulterior împlinirii termenului de prescripţie pentru obligaţia principală, a datei de 15 aprilie 2001; termenul de prescripţie pentru dobânzi a început să curgă la 15 aprilie 1998, ele neputând fi solicitate după împlinirea prescripţiei dreptului la acţiune;
- greşit nu s-a admis acordarea de dobânzi legale pentru lipsa de folosinţă a sumei de 922.298.361 lei a cărei restituire s-a dispus.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În cauza de faţă se constată însă că Decizia atacată nu a fost motivată în fapt şi în drept făcând imposibilă verificarea unora din motivele de recurs sau, după caz, a recursului în întregul său.
Astfel, soluţia de respingere a apelului declarat de reclamantă nu cuprinde nici o motivare în corpul hotărârii ca de altfel nici înlăturarea motivului de apel formulat de pârâtă cu privire la prescripţia dreptului la acţiune.
În acest ultim caz, trimiterea pe care Decizia o face la încheierea de şedinţă a tribunalului din 26 septembrie 2003 nu satisface exigenţa legii pentru simplul fapt că nici această încheiere prin care s-a respins excepţia prescripţiei, excepţie de fond, nu cuprinde vreo motivare iar în sentinţă referirea la acest aspect: "dreptul reclamantei s-a născut după pronunţarea sentinţei nr. 386 din 14 martie 2000, iar dreptul de a solicita actualizarea se naşte periodic grevată de neexecutarea obligaţiei debitoarei", este generală, lipsită de rigoare, inexactă şi incompletă, câtă vreme prin acţiune s-au solicitat nu numai actualizarea, care în prezent prin art. 371 alin. (3) C. proc. civ., are o rezolvare legislativă, dar şi dobânzi cu privire la care operează principiul raportului dintre principal şi accesoriu, cerere neverificată în fond.
Drept urmare, faţă de cele ce preced Înalta Curte va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov şi pârâta SC C. SA Constanţa.
Casează Decizia nr. 342/ COM din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4449/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4550/2005. Comercial → |
|---|
