ICCJ. Decizia nr. 4553/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4553/2005
Dosar nr. 9988/2004
Şedinţa de la 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.T. SA le-a chemat în judecată pe pârâtele SC I. SA Târgovişte, SC I. SA Ploieşti şi SC E. SA Rovinari şi a solicitat, ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de vânzare – cumpărare, privind două tractoare în valoare de 400.000.000 lei, precum şi a unui escavator în valoare de 670.000.000 lei, plus T.V.A. Acţiunea a fost precizată la data de 16 aprilie 2003, când reclamanta a solicitat şi nulitatea absolută a facturii emisă de SC I. SA Ploieşti.
Tribunalul Gorj prin sentinţa nr. 68 din 4 februarie 2004, după administrarea probelor a admis acţiunea precizată şi a constatat nulitatea absolută a facturii din 28 decembrie 2000, emisă de SC I. SA Ploieşti cu motivarea că la data încheierii convenţiei materializată prin factura menţionată, bunurile nu au fost predate, fapt constatat de expertiză şi recunoscut indirect de pârâta SC I. SA Ploieşti. S-a mai reţinut şi faptul că SC I. SA Ploieşti are în evidenţa contabilă analitică la nivelul anului 2000 un tractor şi un escavator, amortizat integral.
Instanţa de fond a apreciat că factura este lovită de nulitate întrucât nu există nici o dovadă că bunurile cumpărate au fost predate.
Sentinţa, a fost apelată de pârâtele SC I. SA Ploieşti şi SC I. SA Târgovişte, iar Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 270 din 11 iunie 2004 a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii. Curtea a stabilit că utilajele au fost livrate şi trecute în custodie, că reclamanta a înregistrat factura în evidenţele contabile şi a dedus T.V.A. din luna decembrie 2000 în decontul depus la D.G.F.P. Gorj la 24 ianuarie 2001 şi, în fine, că nu există motive de nulitate a facturii câtă vreme este un act emis de D.G.F.P. şi nu s-a dovedit că este fals sau obţinut pe căi ilegale.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamanta SC M.T. SA fără să invoce motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că Decizia este netemeinică şi nelegală, întrucât a fost dată contrar probelor aflate la dosar. Din concluziile raportului de expertiză, recurenta apreciază că rezultă fără dubiu faptul că factura este lovită de nulitate pentru că a fost emisă nelegal de SC I. SA Ploieşti. A mai susţinut că factura poartă ştampila şi semnătura reprezentanţilor acestei societăţi, cu toate că nu aparţine judeţului Prahova ci judeţului Dâmboviţa. A mai susţinut că SC I. SA Târgovişte nu era înfiinţată şi nu putea obţine şi elibera facturi înaintea înfiinţării. Recurenta a menţionat că nu avea relaţii comerciale cu SC I. SA Târgovişte, că la dosar nu se află nici o dovadă din care să rezulte că marfa a rămas în custodie sau că este deţinută de SC E. SA. Faptul că s-a încercat fraudarea societăţii SC M.T. SA rezultă din raportul de expertiză din notificarea şi adresa care evidenţiază nepredarea utilajelor nici până la această dată. Recurenta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 966 C. civ., referitoare la cauza ilicită şi imorală şi în consecinţă a solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Din expunerea motivelor de recurs, rezultă că recurenta a invocat un singur motiv de nelegalitate susţinând, în alţi termeni, că obligaţia este fondată pe o cauză ilicită şi imorală. Cu toate acestea deşi citează art. 966 C. civ., nici un argument invocat nu sprijină susţinerea sa.
Cu privire la emiterea facturii a cărei nulitate se solicită din raportul de expertiză rezultă că aceasta a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC M.T. SA şi că urmare acestei înregistrări, recurenta a dedus T.V.A., conform decontului depus pe luna decembrie 2000 la D.G.F.P. Gorj. Prin urmare, factura a fost acceptată sub toate aspectele de către recurentă atât ca document fiscal cât şi ca dovadă a operaţiunii juridice la care se referă.
Faptul că operaţiunea juridică pe care o confirmă emiterea facturii, a avut loc, rezultă şi din procesul verbal de custodie încheiat între SC I. SA şi SC M.T. SA, prin care sunt numite mijloacele fixe, "proprietatea SC M.T. SA, care fac obiectul facturii de vânzare din 28 decembrie 2000".
Aşadar, nu numai că din punct de vedere contabil factura respectivă a fost înregistrată dar şi din punctul de vedere al confirmării raportului juridic în sens de negotium, operaţiunea respectivă a fost confirmată aşa încât s-a reţinut corect că nu există motive care să atragă nulitatea înscrisului respectiv. Mai este de reţinut şi faptul că prin adresa din 25 februarie 2001, SC I. SA Ploieşti i-a comunicat recurentei acordul său ca plata utilajelor să se efectueze într-o perioadă de 6 luni de la momentul ridicării.
Este nerelevantă împrejurarea că factura emisă de SC I. SA Ploieşti aparţine unui carnet de facturi procurat de SC I. SA Târgovişte de D.G.F.P. Dâmboviţa, întrucât cele două pârâte sunt ale aceluiaşi acţionar, ca de altfel şi SC E. SA câtă vreme este confirmată de beneficiar, confirmare care alături de celelalte înscrisuri amintite fac dovada livrării utilajelor care se află în custodie, aşa cum se confirmă, prin procesul verbal de custodie semnat de reprezentantul recurentei.
În consecinţă nu poate fi primită critica potrivit căreia obligaţia pe care o confirmă înscrisul a cărui anulare se cere este fondată pe o cauză nelicită, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.T. SA, împotriva deciziei nr. 270 din 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4551/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4554/2005. Comercial → |
|---|
