ICCJ. Decizia nr. 4559/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 4559/2005

Dosar nr. 10802/2004

Şedinţa de la 7 octombrie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala Craiova, prin lichidator judiciar SC M.S. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună radierea ipotecii instituită asupra apartamentului proprietatea reclamantei şi a soţului său B.M. situată în Craiova, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă întocmit de pârâtă fără consimţământul reclamantei în vederea creditării societăţii SC V.C. SRL Craiova, pentru suma de 100.000.000 lei.

Judecătoria Craiova, prin sentinţa nr. 3308 din 31 martie 2003 a admis acţiunea, a disjuns radierea ipotecii înscrisă în R.T. al Judecătoriei Craiova la 19 ianuarie 1998, asupra imobilului reclamantei şi a respins cererea privind constatarea nulităţii contractului de ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997.

După casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus radierea inscripţiei ipotecare din 19 ianuarie 1998 asupra imobilului din Craiova cartierul Craioviţa Nouă şi a respins capătul de cerere privind nulitatea contractului de ipotecă din 29 ianuarie 1997.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că s-a achitat împrumutul garantat prin contractul de ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997. S-a stabilit de prima instanţă că această plată duce la stingerea ipotecii şi la radierea acesteia din R.T.

Sentinţa a fost apelată de B.I.R., sucursala Craiova, prin lichidator, iar Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 318 din 31 august 2004 a respins ca nefondat apelul. Curtea a examinat criticile aduse sentinţei prin care s-a susţinut că datoria de 40 milioane dintr-un împrumut anterior nu a fost achitată întrucât această datorie a fost preluată în noul împrumut de 100.000.000 lei şi a reţinut din actele dosarului că prima datorie a fost achitată, că ipoteca a fost constituită pentru această datorie şi, în fine că, pentru cel de-al doilea împrumut, nu s-a încheiat un contract de ipotecă în formă autentică potrivit art. 1771 C. civ., iar vechiul contract de garanţie a încetat.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel, a declarat recurs reclamanta B.I.R. Bucureşti, sucursala Craiova, prin care s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia s-au adus trei argumente:

- La acordarea celui de-al doilea împrumut de 100.000.000 lei, prima datorie de 40.000.000 lei, nu era achitată dovadă fiind faptul că SC V.C. SRL a plătit suma de 17.050.000 lei după obţinerea celui de-al doilea împrumut.

Faţă de această plată, recurenta a apreciat că instanţele au reţinut greşit faptul că primul împrumut era achitat la data când s-a acordat cel de-al doilea.

Critica nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 304 (9) C. proc. civ., invocat în susţinerea recursului întrucât nu vizează nelegalitatea ci sunt aprecieri ale recurentei cu privire la netemeinicia deciziei.

- Prin al doilea argument se solicită instanţei de recurs să acorde eficienţă juridică dispoziţiilor legale care reglementează novaţiunea, întrucât noua datorie s-a substituit în locul celei vechi şi, ca urmare contractul de ipotecă încheiat pentru primul împrumut garantează şi noul împrumut.

Recurenta a mai susţinut că voinţa comună a părţilor a fost de a garanta şi noul împrumut şi că această voinţă dă legitimitate angajamentelor contractuale, iar echitatea cere ca băncii să-i fie recunoscut dreptul de a valorifica garanţiile pentru realizarea creanţei.

Prin acest argument, recurenta a pus în discuţie novaţia obiectivă ca modalitate de transformare a obligaţiilor. Pentru ca obligaţia iniţială să fie transformată şi să se convertească în efectele obligaţiei care se naşte prin novaţie în sensul art. 1128 C. civ., trebuie ca prima obligaţie să fie valabilă iar noua obligaţie să conţină un element nou. Fără acest element nou nu poate exista novaţie. Din conţinutul actelor dosarului rezultă însă că nu a operat novaţia cerinţele art. 1128 C. civ., sub cele două aspecte arătate mai sus nefiind îndeplinite.

În concret, primul împrumut s-a achitat iar pentru cel de-al doilea împrumut nu există în conţinutul noii obligaţii un element nou şi nici nu este exprimată voinţa de a nova în mod expres.

Prin urmare creditorul din raportul juridic obligaţional nou creat nu poate beneficia de garanţiile din vechea obligaţie întrucât obligaţia din vechea convenţie s-a stins prin plată. Pentru a opera excepţia pe care o invocă recurenta din textul art. 1134 C. civ., rezultă că era necesar acordul părţilor. Numai că în speţă a fost pusă în discuţie o garanţie reală, ipoteca, iar aceasta trebuia să îmbrace forma cerută de art. 1772 C. civ., cu atât mai mult cu cât garantul este terţ faţă de obligaţia principală.

De altfel se poate observa din contractul de ipotecă aflat la dosar că acesta s-a încheiat pentru a garanta un împrumut de 40.000.000 lei şi nu de 100.000.000 lei fiind evident că în cazul în care prima obligaţie s-a stins prin plată nu mai putea opera novaţia prin schimbarea obiectului raportului juridic iniţial.

Şi dacă s-ar admite că prin contractul de împrumut s-a acordat suma de 100.000.000 lei şi că împrumutul ar fi garantat conform contractului de ipotecă aflat la dosar, încă nu s-ar putea reţine că soluţia de radiere a ipotecii este greşită întrucât din conţinutul contractului rezultă că suma garantată este de 40.000.000 lei, iar din desfăşurarea plăţilor exprimate în contract se poate observa că această sumă s-a achitat, fapt necontestat de altfel de recurentă. În consecinţă, critica ce vizează aplicarea greşită a legii este nefondată.

Prin cel de-al treilea argument, recurenta a susţinut că soluţia este greşită întrucât datoria SC V.C. SRL către bancă nu a fost achitată motiv care o îndreptăţeşte să invoce încălcarea art. 1800 C. civ.

Şi aceste critici sunt nefondate pentru motivele deja arătate cu privire la novaţie şi stingerea garanţiei ca urmare a plăţii primului împrumut pe care l-a garantat dar şi pentru că din contractul de împrumut nu rezultă că bunul ipotecat în decembrie 1997, conform contractului aflat la dosar fond a garantat împrumutul din 10 iunie 1998.

În consecinţă sunt argumente în plus care susţin soluţia de radiere a ipotecii.

În fine, ultima critică priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată în mod echitabil. Pe lângă faptul că nu se invocă un motiv de nelegalitate în legătură cu acordarea acestora trebuie reţinut faptul că acestea s-au acordat în raport de culpa procesuală reţinută în sarcina recurentei, aşa cum dispune art. 274 C. proc. civ.

Pentru motivele dezvoltate, rezultă că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunţate în apel, aşa încât, conform art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC M.S. S.A. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 318 din 31 august 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4559/2005. Comercial