ICCJ. Decizia nr. 4563/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4563/2005
Dosar nr. 11143/2004
Şedinţa de la 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.I.L. Nicosia a solicitat prin acţiune anularea hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor SC A. SA Ploieşti din 12 martie 2004, cu motivarea că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea OUG nr. 28/2002, care cuprinde dispoziţii legale imperative referitoare la publicitatea convocării, stabilirea datei de referinţă, dreptul de informare al acţionarilor, termenul de plată al dividendelor.
După administrarea probelor, Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 1508 din 21 iunie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea apreciind că au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În ce priveşte menţionarea datei de referinţă, instanţa de fond a reţinut că această dată a fost stabilită prin A.G.O.A. din 12 martie 2004 şi se putea afla de către acţionarii interesaţi.
Asupra termenului de plată al dividendelor s-a constatat că acesta a fost respectat, conform condiţiilor stabilite de art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti care, prin Decizia nr. 749 din 22 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul, Curtea apreciind că termenul de plată al dividendelor este stabilit de lege, că acesta nu poate fi mai mare de 6 luni, conform art. 114 alin. (2) din OUG nr. 28/2002 şi că menţionarea unui alt termen de către adunarea generală nu duce la nulitatea hotărârii astfel adoptată. În ce priveşte convocarea adunării generale, critica formulată de apelanta reclamantă pe acest aspect a fost respinsă cu motivarea că nu au fost încălcate dispoziţiile imperative ale Legii nr. 31/1990 şi că intimata nu poate susţine că a fost împiedicată să-şi exercite drepturile rezultate din calitatea de acţionar.
Împotriva deciziei nr. 749 din 22 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs, reclamanta SC B.I.L., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (7), (9) şi (10) C. proc. civ.
În argumentarea primelor două motive, recurenta a susţinut că deşi, prin acţiune şi apoi prin criticile aduse sentinţei în faţa instanţei de apel a susţinut că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a include în convocator precizări referitoare la posibilitatea acţionarilor de consultare a documentelor adunării generale, obligaţie prevăzută de art. 120 alin. (1) din OUG nr. 28/2002 şi art. 2 din instrucţiunile C.N.V.M., fără nici o referire la aceste prevederi, instanţele au analizat această susţinere prin prisma art. 117 din Legea nr. 31/1990, temei pe care nu l-a invocat nici prin acţiune şi nici în cererea de apel.
Referindu-se la aceleaşi reglementări legale care au constituit temeiul acţiunii, recurenta a arătat că instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 31/1990, deşi acestea nu erau aplicabile în speţă fără să analizeze criticile aduse sentinţei care vizau tocmai încălcarea art. 107 şi art. 120 din OUG nr. 28/2002.
Pe situaţie de fapt, autoarea a susţinut că soluţia din apel conţine considerente contradictorii întrucât pe de o parte se afirmă că data de referinţă este 12 martie 2004, iar pe de altă parte, se reţine lipsa datei de referinţă.
În fine, prin ultimul motiv întemeiat pe art. 304 alin. (10) C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra încălcării de către intimată a art. 107 din OUG nr. 28/2002, motiv a cărui examinare era decisivă în rezolvarea pricinii, întrucât dispoziţiile respective sunt imperative.
Pentru aceste motive, reclamanta – recurentă a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei pronunţate în apel şi a sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este fondat.
Din examinarea criticilor aduse deciziei pronunţată în apel, Curtea reţine motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cazul în care "hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Din textul citat rezultă că acesta vizează încălcarea legii de drept substanţial care poate îmbrăca mai multe forme printre care şi aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt sau de drept, invocată de partea care a sesizat instanţa pentru apărarea dreptului său. Acest motiv în măsura în care pune în evidenţă faptul că soluţia a avut în vedere norme generale şi nu speciale care reglementează un anumit domeniu, aduce atingere şi principiului disponibilităţii.
Revenind la motivul mai sus arătat, se constată că în adevăr, recurenta nici la fond şi nici în apel nu a invocat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în sprijinul cererii sale prin care a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din 12 martie 2004.
În speţă, rezultă că este în discuţie o societate deţinută public, care se supune reglementărilor din OUG nr. 28/2002 atât în ce priveşte publicitatea convocării adunării generale a acţionarilor cât şi în ce priveşte accesul acţionarilor înscrişi în registrul acţionarilor la data de referinţă.
Deşi recurenta a invocat încălcarea art. 107 şi art. 120 din OUG nr. 28/2002 şi art. 2 din instrucţiunile C.N.V.M., analiza legalităţii sentinţei pronunţată de prima instanţă a fost făcută în raport de prevederile Legii nr. 31/1990, care conţine reglementări cu caracter general.
În contextul arătat, în care s-au aplicat dispoziţii legale străine cauzei, motivul de nelegalitate, invocat este întemeiat însă solicitarea recurentei de a se modifica soluţiile instanţelor nu poate fi primită întrucât cercetarea fondului nu a fost realizată în conformitate cu dispoziţiile aplicabile ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. În consecinţă potrivit art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite, Decizia pronunţată în apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanţei de apel pentru rejudecare.
Soluţia de casare a avut în vedere şi posibilitatea ca părţile să nu fie private de un grad de jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 749 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4561/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4564/2005. Comercial → |
|---|
