ICCJ. Decizia nr. 4660/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4660/2005
Dosar nr. 302/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamanta SC V.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.T.S. SRL Brăila pentru plata daunelor în sumă de 300.000.000 lei.
În motivarea cererii s-a învederat instanţei de judecată că seminţele de porumb din soiurile H., D. şi M. achiziţionate de pârâtă, au fost tratate cu fungicid care nu a asigurat protecţie plantelor împotriva tăciunelui comun, producându-i daune prin îmbolnăvirea plantelor şi afectarea culturilor de porumb.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva SC P.H.S.A. SRL Bucureşti, societate care a efectuat tratarea seminţelor de porumb pentru a suporta daunele în cazul admiterii acţiunii principale.
Prin sentinţa civilă nr. 691 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Brăila a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.427.101.000 lei, cu titlu de daune şi 82.437.020 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a fost admisă şi cererea de chemare în garanţie şi a fost obligată chemata în garanţie la plata sumei de 1.427.101.000 lei cu titlu de daune şi 123.474.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza concluziilor expertizelor existente că sporii tăciunelui comun au fost introduşi în sol prin sămânţa care nu a fost tratată în mod corespunzător de chemata în garanţie, pierderile înregistrate fiind de 50 % pe o suprafaţă de 93 ha şi o pierdere totală pe suprafaţa de 94 ha.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta chemată în garanţie.
În apelul său, pârâta a considerat că în raport de concluziile expertizelor soluţia este corectă faţă de societatea sa, întrucât a avut numai calitatea de distribuitor al seminţelor şi nu poartă răspunderea întrucât acestea au fost tratate necorespunzător de chemata în garanţie.
Apelul chematei în garanţie se referă la următoarele considerente:
- prima instanţă nu a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză constând în înscrisuri şi declaraţia martorului ing. P.A. de la Institutul pentru protecţia plantelor care a declarat că „Ustilago maydis" nu se transmite prin sămânţă;
- expertiza efectuată de P.M. este subiectivă în concluziile sale, întrucât îmbolnăvirea plantelor a avut loc în luna august în faza secundară de vegetaţie, când nici un fungicid nu asigură protecţie;
- nu s-au avut în vedere certificatele de calitate eliberate de I.T.C.S.N. Ciuperca a apărut în faza secundară de vegetaţie încât nu se putea reţine că tratarea seminţelor a fost necorespunzătoare, cauzele îmbolnăvirii nefiind imputabile chematei în garanţie;
- concluziile celor trei experţi nu sunt întemeiate, întrucât nu sunt întemeiate, întrucât nu au avut în vedere şi certificatele de calitate din care rezultă că sămânţa era liberă de boli şi dăunători.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 201/ A din 7 decembrie 2004, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta SC A.T.S. SRL Brăila şi chemata în garanţie SC P.H.S.A. SRL şi obligă apelantele să plătească intimatei reclamante suma de 23.800.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs de pârâta SC A.T.S. SRL Brăila şi chemata în garanţie SC P.H.S.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
1. Recurenta pârâtă a formulat cererea de recurs determinată de faptul că chemata în garanţie a declarat recurs apreciind că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât în apel nu a analizat probele de la dosar, din care rezultă că a avut calitatea de distribuitor al seminţelor şi nu are nici o culpă în degradarea culturilor, cauza fiind lipsa irigaţiilor în diferite faze de dezvoltare a plantelor.
De asemenea mai critică Decizia şi sub aspectul că instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată în apel, ca fiind datorate doar de chemata în garanţie şi pentru sumele ocazionate de pârâtă.
În consecinţă, recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
2. Recurenta chemată în garanţie critică Decizia atacată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a ţinut cont de întreg probatoriul de la dosar din care rezultă că societatea recurentă a produs şi comercializat o sămânţă corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi al tratamentului, conform certificatelor de calitate anexate la dosar, din care rezultă că sămânţa este liberă de boli şi dăunători şi că concluziile experţilor sunt neîntemeiate.
În consecinţă, recurenta chemată în garanţie solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se completa probatoriul dispus în cauză.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel a apreciat şi analizat în mod judicios probatoriile administrate cu ocazia soluţionării litigiului, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de pârâtă şi chemata în garanţie.
Criticile formulate de pârâtă că nu are nici o culpă în degradarea culturilor, cauza fiind lipsa irigaţiilor, precum şi ale chematei în garanţie că instanţa de apel nu a analizat tot materialul probator, în special certificatele de calitate din care rezultă că seminţele erau corespunzătoare, fiind liberă de boli şi dăunători şi că concluziile experţilor sunt eronate, sunt neîntemeiate.
Ambele instanţe au analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză, însuşindu-şi concluziile expertizelor efectuate în cauză, reţinând culpa chematei în garanţie pentru compromiterea recoltei de porumb din cauza îmbolnăvirii plantelor determinată de seminţele necorespunzătoare calitativ sub aspectul tratamentului antifungic cu fungicidul Maxim.
Reţinând concluziile celor trei expertize precum că substanţa cu care a fost tratată sămânţa nu a făcut parte din produsele care să combată tăciunele comun al porumbului, în mod corect au înlăturat depoziţia martorului, şi mai corect au înlăturat depoziţia martorului P.a., care afirma că lipsa irigaţiilor şi sporii din sol au cauzat îmbolnăvirea plantelor, susţinere care nu se coroborează cu celelalte probe ştiinţifice administrate în cauză.
De asemenea nici critica formulată de pârâtă referitoare la greşeala instanţei de apel că nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată datorate de chemata în garanţie şi pentru sumele ocazionate de pârâtă nu este întemeiată.
Instanţa de apel reţinând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., a obligat chemata în garanţie la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere atât cheltuielile de judecată făcute de reclamantă cât şi cele suportate de pârâtă.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâtă şi chemata în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de chemata în garanţie SC P.H.S.A. SRL şi de recurenta-pârâtă SC A.T.S. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 201/ A din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe recurente la 3.332 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4661/2005. Comercial → |
|---|
