ICCJ. Decizia nr. 4680/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4680/2005
Dosar nr. 590/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile formulate la 21 ianuarie 2004 şi precizate ulterior reclamanta SC C. SRL Târgu-Mureş, a chemat în judecată pârâta S.N.G.M. R. SA Târgu-Mureş, pentru a fi obligată să încheie cu reclamanta acte adiţionale la contractele din 2 octombrie 1990 şi din 4 octombrie 1990, pentru executarea lucrărilor în anul 2004, la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiţii aprobat.
S-au format dosarele nr. 375, 378, 376, 387, 388, 377 şi 389/2004, iar Tribunalul Mureş, prin încheierea din 28 iunie 2004 a dispus conexarea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 1543 din 6 iulie 2004, Tribunalul Mureş a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta să încheie cu reclamanta acte adiţionale la contractele din 2 octombrie 1990 şi din 4 octombrie 1990, pentru stabilirea volumului lucrărilor aferente anului 2004, la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiţii aprobat, al pârâtei şi la 161.773.800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, au fost încheiate mai multe contracte pentru executarea unor lucrări, cu acelaşi conţinut în privinţa clauzelor şi al termenelor de execuţie, fixat la 31 decembrie 1992 ori modificat apoi prin procesul verbal din 25 august 1998, în sensul că anual se vor întocmi acte adiţionale la contractele iniţiale la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiţii al pârâtei, obligaţie care a fost însă, respectată dar până în 2003, inclusiv, lucrările nu au fost analizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta invocând, în esenţă, nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, deoarece obiectul actelor adiţionale şi al acţiunii este nedeterminat programul de investiţii pe 2004 nefiind defalcat pe contracte ci pe obiective de investiţii şi fără temei legal, de vreme ce, contractele la care se pretinde încheierea actelor adiţionale, au încetat prin ajungere la termen, la data de 31 decembrie 2003, iar terenul pe care ar urma să se facă lucrările a trecut în domeniul public.
Totodată, s-a depăşit voinţa părţilor atunci când s-a reţinut că părţile s-au obligat să încheie acte adiţionale, în fiecare an până la finalizarea lucrărilor.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat Decizia civilă nr. 25/ A din 26 noiembrie 2004, prin care a respins apelul, ca nefondat reţinând în esenţă, că instanţa de fond a dat o interpretare corectă convenţiilor părţilor, privitor la conţinutul şi întinderea obligaţiilor raportat şi la termenele stabilite, în conformitate cu procesul verbal de negociere din 25 august 1998, iar motivul legat de trecerea terenului în domeniul public nu mai este actual, acesta fiind scos din domeniul public prin O.G nr. 65/2004 şi trecut în domeniul privat.
Pârâta a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit actele juridice depuse judecăţii schimbând înţelesul lămurit al acestora pe deoparte, în privinţa obiectului celor 7 contracte care a fost modificat sub aspectul termenelor, volumului de lucrări şi tarifelor de execuţie, iar pe de altă parte obiectul actelor adiţionale care se solicita a fi încheiate, la cele 7 contracte nu este determinat sau determinabil, în sensul art. 948 C. civ., fiind necesar ca, în prealabil, părţile să fi căzut de acord asupra valorilor ce urmau a fi contractate, în concret, pe anul 2004, prin fiecare act adiţional, în parte, din valoarea globală prevăzută în programul de investire al societăţii recurente – pârâte, procesul verbal de negociere din 25 august 1998, nefăcând decât să completeze contractele de care se prevalează intimata – reclamantă.
Prin urmare, nici cererile de chemare în judecată nu au obiect.
Totodată, actele adiţionale, încheiate după această dată au prevăzut în mod expres şi explicit un termen de valabilitate al contractelor care a fost confundat de instanţă cu termenul de execuţie şi de punere în funcţiune, P.I.F., a construcţiilor.
Astfel din moment ce părţile nu au mai încheiat acte adiţionale la cele 7 contracte, prin care să prelungească termenul de valabilitate al celor 7 contracte, acestea au încetat prin ajungere la termen la data de 31 decembrie 2003 şi deci, după această dată nu mai subzistă nici obligaţia de a încheia acte adiţionale, sens în care instanţa trebuia să interpreteze convenţiile, conform art. 978 C. civ., şi să fi respins acţiunea.
Recursul este nefondat.
Prin contracte s-a stipulat clar obiectul juridic, drepturile şi obligaţiile părţilor respectiv, execuţia unor lucrări de construcţii pentru obiectivul C.P.P. Târgu-Mureş şi, corelativ, plata acestora la nivelul planului de investiţii, părţile stabilind prin procesul verbal de negociere, ca anual să încheie acte adiţionale ceea ce au şi făcut, precizând volumul lucrărilor şi contravaloarea în perioada 1998 – 2003.
Prin acţiunea promovată s-a solicitat tocmai obligarea la încheierea unui act adiţional pentru anul 2004, cu prestaţii sinalagmatice, constând în executarea volumului de lucrări care se circumscrie planului de investiţii necesar finalizării investiţiei în schimbul preţului de 50.000.000 lei.
Prin urmare, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 948 C. civ., respectiv a neluării în considerare a cerinţei ca obiectul convenţiei să fie determinat sau determinabil este nefondată, obiectul juridic al convenţiei neconfundându-se cu obiectul material al acesteia.
O altă critică vizează interpretarea dată convenţiilor din punct de vedere al existenţei, întinderii, modificării şi stingerii raporturilor contractuale susţinându-se că acestea au încetat prin ajungerea la termen încât nu mai există temei pentru încheierea unor acte adiţionale, iar acţiunea este lipsită de obiect.
Nici această critică nu este justificată instanţa de apel dând interpretarea corespunzătoare voinţei părţilor, din probe reeşind fără echivoc faptul că părţile au avut în vedere executarea integrală a obiectului, durata de executare prelungindu-se până la punerea în funcţiune a obiectivului, potrivit procesului verbal de negociere, iar refuzul recurentei de a încheia actul adiţional pentru anul 2004 justifică formularea cererii de chemare în judecată al cărei obiect constă în protecţia acestui drept.
Cât priveşte neluarea în considerare a dovezilor de la dosar privind situaţia juridică a terenului acesta a revenit în proprietatea societăţii recurente.
Prin urmare, motivele invocate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate.
Recurenta a mai invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fără a indica însă, în concret, care sunt probele sau apărările pe care instanţa nu le-a analizat.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta către intimată la cheltuieli de judecată ocazionate în soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, S.N.G.N. R. SA Mediaş, împotriva deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Obligă recurenta S.N.G.N. R. SA Mediaş la plata sumei de 9.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă, SC C. SRL Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4681/2005. Comercial → |
|---|
