ICCJ. Decizia nr. 4661/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4661/2005
Dosar nr. 305/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 22 octombrie 2002, reclamanta SC U. SA Iaşi a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA Galaţi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumelor de 303.992.593 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 64.466 kg seminţe de floarea soarelui şi 561.970.260 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 11 februarie 2004, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 77.231.446 lei, din care suma de 42.318.601 lei, reprezentând preţ şi suma de 34.912.845 lei, reprezentând penalităţi de întârziere;
A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 7.691.113 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că din cantitatea de seminţe de floarea soarelui contractată, pârâta a livrat în perioada 17 septembrie – 18 decembrie 2000 cantitatea de 505.750 kg seminţe de floarea soarelui în fizic, iar în util cantitatea de 502.995 kg seminţe de floarea soarelui. În perioada 23 februarie - 11 septembrie 2001, pârâta a livrat reclamantei cantitatea de 177.950 kg seminţe de floarea soarelui în fizic, iar în util cantitatea de 188.002 kg seminţe de floarea soarelui, rămânând nelivrată cantitatea de 9.003 kg seminţe de floarea soarelui în util în valoare de 42.318.601 lei. A mai reţinut că penalităţile de întârziere în livrare la această sumă sunt de 34.912.845 lei.
Prin Decizia civilă nr. 178/ A din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că susţinerea apelantei că intimata a stabilit empiric cantitatea de floarea soarelui este combătută de expertiza efectuată în cauză, care nu a luat în consideraţie modificările făcute unilateral în avizele de însoţire a mărfii, iar la cantitatea de 9.003 kg sămânţă de floarea soarelui în util, expertul a ajuns ca urmare a aplicării procentului de pierdere produsă prin evaporarea apei din seminţe şi prin degradarea acestora pe timpul transportului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând casarea şi /sau modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului său, iar, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată sau trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei – pârâte şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului şi recursului.
Recurenta – reclamantă reiterează motivele pe care le-a exprimat şi în apel, susţinând în esenţă că instanţele care s-au pronunţat în cauză şi-au fundamentat eronat soluţia numai pe raportul de expertiză, nesocotind celelalte probe administrate în cauză şi legislaţia aplicabilă speţei, neluând în considerare faptul că pârâta – intimată nu a avut cântare, pentru cântărirea vagoanelor şi a mărfii, că expertul trebuia să aibă în vedere menţiunile staţiei C.F.R. la expediere privind cantităţile livrate, din scrisorile de trăsură, menţiuni ce corespund cu cele stabilite de reclamantă şi nu cu susţinerile intimatei – pârâte, care nu a făcut dovada că a stabilit corect cantităţile încărcate în vagoane şi nu are acte ce ar putea să-i fie opozabile, totodată, critică referirile din considerentele deciziei curţii de apel la indicii de calitate, referiri pe care le apreciază ca fiind nerelevante în speţă.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că în mod greşit instanţele care s-au pronunţat în cauză au avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză, fără a corobora această probă cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că stabilirea cantităţilor livrate, în lipsa cântarelor C.F.R., pe care pârâta nu le avea, trebuia făcută în raport de menţiunile făcute de calea ferată în scrisorile de trăsură, respectiv în funcţie de datele completate la rubrica "masă stabilită de calea ferată" cu semnătura şi ştampila staţiei de expediţie.
Se mai constată, de asemenea, că susţinerea recurentei – reclamante, conform căreia toate cantităţile stabilite de C.F.R. la expediere coincid cu cele stabilite de ea este confirmată de actele depuse la dosar, respectiv scrisorile de trăsură.
În aceste împrejurări, se impune a se da relevanţă juridică acestei dovezi certe şi nu celor stabilite de expert pe baza cantităţilor calculate empiric de către expeditor şi menţionate atât în avizele de expediere, cât şi în scrisorile de trăsură.
Ca atare, se reţine că expertul nu a luat în considerare cantităţile reale ce au rămas de livrat şi care sunt datorate reclamantei, stabilind eronat că acestea sunt de numai 9.003 kg şi, în consecinţă, pretenţiile reclamantei privind cantitatea de marfă nelivrată sunt fondate.
Astfel fiind, se va admite recursul reclamantei împotriva deciziei care va fi modificată în sensul că va fi admis apelul reclamantei, va fi schimbată în parte sentinţa atacată, va fi admisă acţiunea reclamantei şi va fi obligată pârâta la 303.992.593 lei despăgubiri datorate urmare nelivrării mărfii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanta SC U. SA Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 178/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei SC U. SA Iaşi. Schimbă în parte sentinţa atacată şi admite acţiunea reclamantei obligând pârâta la 303.992.593 lei despăgubiri.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4660/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Comercial → |
|---|
