ICCJ. Decizia nr. 4691/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4691/2005
Dosar nr. 10984/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2004, reclamantul U.N. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA, pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze factura emisă la data de 30 decembrie 2007 de către pârâta şi în consecinţă să-i restituie suma de 8.945.000 lei reţinută nelegal în baza acestei facturi şi cheltuieli de judecată în sumă de 8.600.000 lei, pe care le-a făcut în procesul cu pârâta pentru recuperarea debitului. A precizat că tractorul care a făcut obiectul facturii a cărei anulare s-a cerut nu l-a cumpărat, iar demersul pentru anularea facturii nu l-a făcut pentru că a fost acţionat în judecată de către pârâtă pentru recuperarea debitului în valoare de 13.000.000 lei.
Judecătoria Făget, prin sentinţa civilă nr. 230 din 26 mai 2004 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat respingând ca atare acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin cererea sa reclamantul a urmărit realizarea aceluiaşi drept care a făcut obiectul cererii soluţionată prin Decizia civilă nr. 587/ R din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva sentinţei Judecătoriei Făget, reclamantul U.N. a declarat apel care a fost respins de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 258/ A din 20 septembrie 2004.
Instanţa de apel, invocând dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., a reţinut faptul că atât prin acţiunea reconvenţională formulată în dosarul nr. 4948/com/2002 a Tribunalului Timiş cât şi prin cererea de faţă, reclamantul a urmărit realizarea aceluiaşi drept, respectiv obligarea SC A. SA la restituirea sumei reţinute în baza facturii, astfel că instanţa de fond în mod corect a reţinut autoritatea de lucru judecat ne mai intrând în fondul cauzei.
În contra deciziei Curţii de Apel reclamantul U.N., a declarat recurs, susţinând că factura nu-i este opozabilă, deoarece aceasta nu este semnată şi ştampilată, şi că factura în litigiu nu este în posesia sa că nici tractorul care face obiectul litigiului nu este în posesia sa, că nici în cererea sa reconvenţională a cerut să-i fie emisă o factură şi suma reţinută peste 8.000.000 lei, cerere respinsă nelegal de instanţa de judecată.
Recursul este nefondat pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.
SC A. SA a cerut la data de 20 iunie 2000 obligarea pârâtului U.N. la plata diferenţei neachitate şi a majorărilor de întârziere rezultate din achiziţionarea de către pârât a unui tractor, obligaţii reflectate în factura din 30 decembrie 1997.
Pârâtul U.N. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să i se elibereze factura pentru tractorul cumpărat în anul 1997 şi să-i restituie suma reţinută în mod abuziv de peste 8.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş, secţia comercială a respins cererea reconvenţională, prin sentinţa civilă nr. 683/ PI din 24 februarie 2003, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 587/ R din 26 mai 2003, pronunţată în dosar nr. 2564/2003 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin acţiunea de faţă, U.N., în calitate de reclamant, a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la restituirea sumei de 8.945.000 lei reţinută în baza facturii din 30 decembrie 1997, precum şi majorările corespunzătoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Ca urmare, faţă de cele două cereri formulate de U.N. se observă tripla identitate de elemente la care se referă textul menţionat: părţi, obiect, cauză.
Identitatea de părţi presupune prezenţa lor juridică, ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul litigiului, existând identitate de părţi chiar dacă în proces o parte a figurat ca pârât, iar în cel de-al doilea ca reclamant.
Cât priveşte obiectul acesta cuprinde atât obiectul material cât şi dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material existând identitate de obiect între cele două cereri.
În ambele cereri a existat identitate de părţi, obiectul material al acţiunii constituindu-l pretenţii rezultate din factură, ambele cereri având acelaşi scop.
Identitatea de cauză presupune temeiul juridic al dreptului valorificat, în speţă deţinerea abuzivă a sumei de bani şi dorinţa părţii ca această deţinere să înceteze, în temeiul facturii.
Se constată deci că între cele două cereri există identitate de părţi, cauză, obiect şi cum o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, prezumându-se că hotărârea dată exprimă adevărul, Curtea, constată că în mod corect cele două instanţe au reţinut autoritate de lucru judecat, soluţionând cauza de faţă pe excepţia puterii lucrului judeca, fără a intra în fondul acesteia.
Faţă de aceste împrejurări hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, astfel că în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul U.N., împotriva deciziei nr. 258/ A din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4693/2005. Comercial → |
|---|
