ICCJ. Decizia nr. 4699/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4699/2005
Dosar nr. 244/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 728 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Harghita a fost admisă acţiunea A.V.A.S. Bucureşti, iar pârâta A.A.C.P.A.S. Topliţa a fost obligată la plata sumei de 872.171.585 lei daune interese ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni din 2 decembrie 1998 daune ce reprezintă dobândă contractuală aferentă ratelor 3 şi 4 şi penalităţi de întârziere pentru neachitarea ratelor 2, 3 şi 4 la termen.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, invocând necompetenţa materială a timbrajului, în raport de valoarea litigiului.
Prin Decizia nr. 206/ A din 2 noiembrie 2004 a Curţii de apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, calea de atac formulată a fost apreciată ca apel în temeiul dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., iar în raport de valoarea litigiului, sub un miliard, s-a apreciat că judecătoria era cea competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă, motiv pentru care apelul pârâtei a fost admis, sentinţa tribunalului a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Topliţa.
Nemulţumită de această decizie reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică Decizia din apel pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii în materie de competenţă, respectiv a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 137/2002, privind măsuri pentru accelerarea privatizării, potrivit cărora competenţa aparţine tribunalului şi nu judecătoriei.
Depus astăzi, prin fax, la dosar „precizări" în sensul că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competentă cu menţiunea de a face o expertiză pentru stabilirea corectă a sumelor datorate.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Obiectul litigiului de faţă îl constituie plata unor daune – interese rezultate din rezilierea contractului de privatizare încheiat între reclamantă şi pârâtă.
Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 competenţa soluţionării unor asemenea litigii aparţine tribunalelor.
Acţiunea reclamantei a fost înregistrată şi soluţionată în primă instanţă de tribunal, instanţa căreia îi revenea competenţa soluţionării în temeiul unei legi speciale, derogatorii de la normele codului de procedură civilă, indiferent de valoarea litigiului, competenţa acestei instanţe încadrându-se în dispoziţiile art. 2 pct. 4 „orice alte materii date prin lege în competenţa lor".
În atare situaţie Decizia dată de instanţa de apel în sensul stabilirii competenţei în favoarea judecătoriei este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care curtea apreciază critica recurentei ca fiind întemeiată.
În consecinţă, recursul va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar Decizia dată pe excepţia necompetenţei, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Târgu-Mureş, în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. (5) C. proc. civ., instanţa urmează a se considera investită cu soluţionarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi care urmează a se pronunţa pe fondul căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 206 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ pe care o casează şi trimite spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureş, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4693/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4717/2005. Comercial → |
|---|
