ICCJ. Decizia nr. 4730/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4730/2005

Dosar nr. 10233/2004

Şedinţa publică din 14 octombrie 2005

Deliberând asupra recursului de faţă; constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 326 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 51 din 20 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 781/1999, cerere formulată de SC C.S. SRL Constanţa, lichidatorul debitoarei SC V.S. SRL Constanţa, în contradictoriu cu C.N.M. P. SA Constanţa.

Pronunţând această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi anume existenţa uneia şi a aceleiaşi pricini.

Astfel, prin încheierea din 11 decembrie 2002 judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar SC C.S. SRL Constanţa şi în baza art. 107 din Legea nr. 64/1995 a aprobat generic raportul final cu privire la debitoare SC V.S. SRL Constanţa, în care este evidenţiată suma de 1.560.577.135 lei, reprezentând plăţi onorariu avocat iar ulterior lichidatorul, a notificat creditoarea SC P. SA Constanţa, în legătură cu diminuarea creanţei sale cu suma de mai sus.

Creditoarea a contestat măsura diminuării creanţei sale cu această sumă, iar prin sentinţa civilă nr. 51 din 20 februarie 2004, noul judecător sindic a admis contestaţia şi constatând că suma de 1.560.577.135 lei a fost scoasă din averea debitoarei cu ordine de plată, care erau semnate de o persoană neautorizată, lichidator şi nu de judecătorul sindic, aşa cum prevede legea, a dispus returnarea sumei de către lichidator.

A mai reţinut că simpla menţiune a sumei cu titlu generic de plăţi onorariu avocat şi cu lipsa unor titluri executorii care să o justifice, nu poate constitui autoritate de lucru judecat, cu contestarea modalităţii de scoatere de la masa credală.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuienta SC C.S. SRL Constanţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii a considerat că nu există una dintre condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existenţa uneia şi aceleiaşi pricini.

În dezvoltarea motivelor de recurs susţine că:

- C.N.M. P. SA nu a formulat contestaţie împotriva măsurilor propuse de lichidator şi astfel că motivarea instanţei că a contestat măsura diminuării creanţei sale este greşită, soluţia de admitere a contestaţiei fiind dată cu încălcarea puterii de lucru judecat a încheierii din data de 11 decembrie 2002, prin care judecătorul sindic a aprobat raportul fiind întocmit de către lichidatorul judiciar.

- conform dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 64/195, lichidatorul avea obligaţia recuperării creanţelor şi aducerii acestora la masa credală plătind taxe judiciare de timbru şi onorarii de avocat, lucru pe care l-a efectuat în cauză, iar activitatea acestuia a fost permanent îngreunată de faptul că C.N.M. P. SA a acţionat atât în calitate de creditor, cât şi în calitate de debitor al societăţii comerciale supusă procedurii falimentului.

- în cadrul sentinţei pronunţate de Tribunalul Galaţi nu se face nici o referire la dovezile administrate în cauză, respectiv procesul verbal al adunării creditorilor din data de 25 mai 2001, în care lichidatorul a fost mandatat cu declanşarea acţiunii arbitrale şi efectuarea tuturor demersurilor pentru recuperarea sumelor datorate de către C.N.M. P. SA Constanţa.

- împotriva raportului final, depus de lichidatorul judiciar, creditorii inclusiv C.N.M. P. SA nu au formulat obiecţiuni şi drept urmare potrivit dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a aprobat raportul final, în care a prezentat situaţia încasărilor şi plăţilor efectuate în respectiva procedură, inclusiv cele două plăţi a căror anulare s-a dispus.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „revizuire unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În cazul de faţă, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Galaţi nu sunt îndeplinite toate cerinţele textului de lege suscitat şi ca atare soluţia pronunţată este legală.

Cele două hotărâri invocate de recurentă trebuie să fi fost date în aceeaşi pricină dar în dosare diferite, ori atât încheierea din 11 decembrie 2002, cât şi sentinţa nr. 51 din 20 februarie 2004, au fost pronunţate în acelaşi dosar nr. 781/LP/199 al Tribunalului Galaţi, având ca obiect procedura reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC V.S. SRL Constanţa.

Între încheiere şi sentinţă nu există contrarietate, atâta timp cât prin încheiere judecătorul sindic a aprobat raportul lichidatorului judiciar în care sunt cuprinse toate plăţile, inclusiv onorariul pentru avocat în sumă de 1.560.577.135 lei, iar prin sentinţă s-a dispus ca plata acestei sume să fie returnată de lichidator, care a semnat ordine de plată fără a fi autorizat de către judecătorul sindic.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, trebuie ca partea să nu fi avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, condiţie neîndeplinită pentru că lichidatorul judiciar formulând recurs împotriva sentinţei civile nr. 51 din 20 aprilie 2004 a cărei revizuire se solicită a invocat faptul că, creditorul C.N.M. P. SA Constanţa nu a formulat obiecţiuni la raportul final, aprobat de judecătorul sindic prin încheierea din 11 decembrie 2002.

Prin Decizia nr. 324 din 3 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, recursul declarat de lichidatorul judiciar a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii SC C.S. SRL Constanţa a formulat contestaţie în anulare, ocazie cu care de asemeni a invocat faptul că împotriva măsurilor propuse de lichidator prin raportul final, C.N.M. P. SA nu a formulat contestaţie.

Prin Decizia civilă nr. 538 din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins contestaţia în anulare, ca nefondată.

Creditoarea C.N.M. P. SA a formulat contestaţie în temeiul art. 99 din Legea nr. 64/1995, dar pentru considerentele sus expuse, în cauză nu există autoritate de lucru judecat.

Lichidatorul judiciar are obligaţia recuperării creanţelor şi a efectuării plăţilor aferente, însă pentru achitarea onorariului de avocat era nevoie de aprobarea judecătorului sindic, care trebuia să semneze şi ordinele de plată, conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 64/1995, chiar dacă la adunarea creditorilor din data de 25 mai 2001 lichidatorul a fost mandatat că facă toate demersurile pentru recuperarea sumelor datorate de C.N.M. P. SA.

Având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în anumite condiţii prevăzute de lege, iar din considerentele prezentate rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că Decizia atacată este legală şi drept urmare, în temeiul art. 304 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC C.S. SRL, împotriva deciziei nr. 326 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4730/2005. Comercial