ICCJ. Decizia nr. 5016/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5016/2005
Dosar nr. 472/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2003, reclamanta B.I.L. în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA Constanţa, a solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC O.T. SA din data de 11 iunie 2003.
În motivare, în opinia reclamantei hotărârea este prejudiciabilă, întrucât aceasta a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, respectiv cu încălcarea art. 116 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate aprobate prin Legea nr. 525/2002 şi ale art. 117 alin. (7) şi (8) şi 210 din Legea nr. 31/1990.
Astfel adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC O.T. SA a luat o hotărâre de majorare cu încălcarea art. 210 din Legea nr. 31/1990, întrucât terenul aportat nu a fost evaluat conform reglementărilor în vigoare, prin numirea unui expert.
Deasemenea, dacă evaluarea se face în baza HG nr. 103/2003, adunarea generală trebuia informată printr-un raport care să ateste evaluarea corectă. Pe de altă parte, terenul trebuia evaluat şi cu luarea în calcul a utilităţii de piaţă şi a stadiului său de degradare ceea ce ar fi determinat scăderea valorii sale, care ar fi fost astfel mai mică la aport.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii invocat de reclamantă este şi faptul că s-a luat hotărârea de majorare de capital cu încălcarea dreptului de preferinţă recunoscut acţionarilor prin art. 211 din Legea nr. 31/1990 şi prin art. 116 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, fiind prejudiciaţi prin diminuarea cotei lor ca urmare a suprimării dreptului lor de preferinţă. Mai mult, societatea pârâtă la data de 27 octombrie 2003, a convocat o altă adunare prin care a acordat dreptul de preferinţă celorlalţi acţionari.
Însă dreptul de preferinţă acordat este un drept incomplet, întrucât acţionarul M.I.R. a dobândit în schimbul terenului aportat acţiuni emise pentru 1.000 lei, iar ceilalţi acţionari pentru 1.673 lei.
În drept a invocat dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 116 alin. (2) din OUG nr. 28/2002 şi Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 6388/ COM din 16 iulie 2004, a respins cererea ca nefondată reţinând că majorarea capitalului social a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi reprezintă aportul în natură a statului neavând aplicabilitatea dispoziţiilor OUG nr. 28/2002, şi că societatea pârâtă a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului după privatizare, iar dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, stipulează majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului, textul necondiţionând ca anterior majorării să se efectueze actualizarea valorilor imobilizărilor.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, instanţa a motivat că nu sunt aplicabile speţei, întrucât sunt norme de drept comun.
Referitor la dreptul de preferinţă al acţionarilor, s-a motivat că Legea nr. 137/2002, conţine norme supletive în comparaţie cu art. 116 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, dar în A.G.A. din 16 iunie 2003, consiliul de administraţie al societăţii pârâte a fost împuternicit a proceda la calcularea valorii acţiunilor emise în vederea vânzării cu acordarea dreptului de preferinţă a acţionarilor existenţi în vederea menţinerii de către aceştia a ponderii în structura capitalului social.
Au fost respinse ca nefondate susţinerile reclamantei privind omisiunea din procesul verbal al adunării generale de menţionare a numărul acţionarilor prezenţi şi a numărului de acţiuni ce le deţin, întrucât actul respectiv conţine datele cerute de lege.
Critica privind neasigurarea în totalitate a conducerii şedinţei adunării generale de către preşedintele consiliului de administraţie a fost respinsă cu motivarea că este infirmată de procesul verbal, iar delegarea altei persoane a avut loc numai pentru semnarea hotărârilor A.G.A.
În sfârşit, s-a motivat că în speţă nu au fost încălcate prevederile art. 206 din Legea nr. 31/1990, întrucât publicarea actului adiţional s-a efectuat respectându-se dispoziţiile art. 130 alin. (4) teza a II-a din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta B.I.L. a declarat apel, invocând următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile speţei dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi nu sunt incidente prevederile art. 116 din OUG nr. 28/2002, se arată că instanţa porneşte de la premisa falsă, în sensul că societatea pârâtă a obţinut certificatul de atestare după privatizare.
Pe cale de consecinţă, se susţine că societatea intimată nu este privatizată, S.R. având calitatea de acţionar majoritar.
- prima instanţă a reţinut eronat că procedura subscrierii acţiunilor în cadrul acordării dreptului de preferinţă nu a făcut obiectul deliberării în adunarea generală şi ca atare „excede obiectului dedus judecăţii".
Această concluzie este contrară hotărârii adunării generale a acţionarilor din 11 iunie 2003, când s-a decis acordarea dreptului de preferinţă pentru acţionari în cadrul aceleiaşi operaţiuni de majorare a capitalului social.
Dacă adunarea generală ar fi acordat în mod legal dreptul de preferinţă, respectiv la acelaşi preţ pentru toţi acţionarii, nu se mai impunea „calcularea valorii acţiunilor ce vor fi emise cu acordarea dreptului de preferinţă", întrucât acţionarul majoritar dobândise acţiuni la valoarea normală (1.000 lei /acţiune). Dreptul de preferinţă nu poate fi exercitat decât la preţ egal, nefiind admisibil ca unii dintre acţionari să şi plătească menţinerea cotei mai scump decât alţii.
- tribunalul a reţinut că intimata a respectat prevederile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deşi şedinţa adunării generale a fost condusă în parte de preşedintele consiliului de administraţie, iar în parte de către o altă persoană fără aprobarea acţionarilor prezenţi;
- prima instanţă a reţinut greşit că problema ilegalei modificări a actului constitutiv înainte de finalizarea majorării de capital „Excede cadrului procesual".
În realitate, actul adiţional publicat de intimată în M. Of. din 6 octombrie 2003, conţine hotărârea adunării generale a acţionarilor intimatei din 11 iunie 2003.
Apelanta susţine că a atacat în primă instanţă fondul (hotărârea adunării generale), iar nu forma, pentru că art. 131 din Legea nr. 31/1990, vizează toate hotărârile adunării generale, indiferent de natura lor.
- tribunalul nu a observat prioritatea de aplicare a normelor speciale din acelaşi act normativ, reţinând în mod greşit că intimata nu avea obligaţia publicării hotărârii atacate.
Se susţine că art. 130 alin. (4) fraza a II-a din Legea nr. 31/1990 este un text general, vizând modificările de act constitutiv în general, fără a se limita asupra vreunei modificări anume.
Art. 206 din aceeaşi lege este un text special, derogatoriu, întrucât vizează expres şi limitativ majorarea de capital social, textul reglementând obligativitatea publicării hotărârii adunării generale extraordinare pentru majorarea capitalului social, acordându-se pentru exerciţiul dreptului de preferinţă un termen de cel mult o lună, cu începere din ziua publicării.
În speţă, intimata a încălcat această obligaţie legală, iar instanţa nu a observat prioritatea normei speciale faţă de cea de drept comun.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, C.C.A.F. prin Decizia nr. 370 C. com din 27 decembrie 2004, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat şi motivat reclamanta B.I.L. Nicosia criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin reiterarea motivelor de apel sub forma criticilor în recurs susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că:
- instanţa de apel nu reţine critica apelantei privind încălcarea de către intimată a dispoziţiilor art. 116 din OUG nr. 28/2002.
- instanţa de apel reţine, în mod greşit că A.G.A. a procedat corect împuternicind administratorii să calculeze preţul la care acţionarii minoritari îşi pot exercita dreptul de preferinţă;
- instanţa de apel aplică greşit dispoziţiile legii referitoare la conducerea lucrărilor unei adunări generale a acţionarilor;
- ambele instanţe aplică greşit legea reţinând că „problema ilegalei modificării a actului constitutiv înainte de finalizarea majorării capitalului excede cadrului procesual;
- instanţa de apel aplică greşit legea reţinând că Legea nr. 31/1990 nu sancţionează cu nulitatea sau anulabilitatea hotărârea adunării generale care nu a fost publicată în M. Of.
În consecinţă, recurenta solicită pentru motivele de recurs evocate mai sus şi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinţei primei instanţe şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe în mod corect şi judicios au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Critica recurentei că instanţa de apel nu a analizat motivul din apel privind încălcarea de către intimată a dispoziţiilor art. 116 din OUG nr. 28/2002, inclusiv aceea care o obligă să procedeze la actualizarea prealabilă a valorii imobilizărilor din patrimoniul său, este neîntemeiată întrucât, în cauză, cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 116 alin. (3) din OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea 525/2002, întrucât majorarea capitalului social prin includerea valorii terenului în suprafaţă de 413.413,16 m.p., pentru care s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost efectuată în conformitate cu prevederile imperative ale art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi reprezintă aport în natură al statului, fiind obligatorie solicitarea înregistrării majorării capitalului social la O.R.C.
Majorarea capitalului social s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 116 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, în sensul că s-a acordat dreptul de preferinţă acţionarilor societăţii, aspect cuprins în art. 3 din hotărârea din 11 iunie 2003 A.G.E.A. a pârâtei – intimate, prin care s-a împuternicit consiliul de administraţie al pârâtei de a proceda la calcularea valorii acţiunilor ce vor fi emise în vederea vânzării cu acordarea dreptului de preferinţă acţionarilor existenţi, în vederea menţinerii de către aceştia a ponderii în structura capitalului social.
Deasemenea şi celelalte critici sunt neîntemeiate, întrucât ambele instanţe au reţinut în mod corect şi legal, că au fost respectate art. 128 alin. (1) din L.S.C., privind conducerea adunării, ale art. 130 alin. (1) din L.S.C., procesul verbal al adunării fiind semnat de consiliul de administraţie şi cei doi secretari precum şi ale art. 130 alin. (4) teza II din Legea nr. 31/1990, republicat, în sensul că publicarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale sus evocate.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 370 din 27 decembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5022/2005. Comercial → |
|---|
