ICCJ. Decizia nr. 5022/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5022/2005
Dosar nr. 637/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5603 din 30 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva pârâtei SC T.C. SRL, pentru obligarea acesteia la efectuarea investiţiilor pentru protecţia mediului, conform cap. 8 clauza 8.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 19 octombrie 2000.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat apel, iar prin Decizia comercială nr. 609 din 4 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, acesta a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, anterior formulării acţiunii, pârâta a realizat investiţia de mediu până la concurenţa sumei de 375.000.000 lei, fapt recunoscut şi de către reclamantă, iar prin O.P. din 19 ianuarie 2004 s-a realizat şi restul investiţiei, în sumă de 618.000.000, sumă decontată societăţii beneficiare, obţinându-se şi autorizaţia de mediu.
S-a apreciat, prin urmare, în limitele investirii instanţei, acţiunea având ca obiect obligarea la îndeplinirea efectivă a investiţiei şi nu îndeplinirea obligaţiilor privitoare la angajamentul care se referă la confirmarea nerealizării investiţiei că, nu se mai poate dispune, faţă de probele administrate, încă o dată, obligarea pârâtei la îndeplinirea aceleiaşi obligaţii.
Reclamanta a formulat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat, în esenţă, că instanţa de apel şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi prevederile OG nr. 25/2002, modificată, deoarece, potrivit clauzei din contract, cumpărătorul s-a obligat să transmită anual vânzătorului un raport vizat de cenzorii societăţii care să conţină informaţiile şi documentele prevăzute în anexa la contract şi să ateste îndeplinirea investiţiilor, potrivit art. 11 din OG nr. 25/2002, iar potrivit art. 12 din acelaşi act normativ, actele trebuiau confirmate de autoritatea de mediu competentă. Ori, ordinele de plată depuse de pârâtă nu fac probă legală în acest sens, încât, în lipsa acestor dovezi, acţiunea trebuia admisă.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că proba realizării investiţiilor de mediu trebuie făcută în condiţiile prestabilite prin contract şi potrivit legii dar, aceasta este o chestiune de fapt şi nerealizarea efectivă a obligaţiilor asumate de a transmite anual vânzătorului un raport vizat de cenzorii societăţii care să conţină astfel de informaţii şi actele aferente, este lipsit de relevanţă juridică sub aspectul răspunderii în condiţiile art. 11 din OG nr. 25/2002, atât timp cât s-a dovedit, în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ, că societatea comercială posedă deja autorizaţie de mediu, fiind avute în vedere sumele stabilite prin contract şi virate în contul acestora de către investitor.
Aşa fiind, se constată că în mod legal instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond recursul fiind nefondat, încât va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) Bucureşti, împotriva deciziei nr. 609 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5016/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5026/2005. Comercial → |
|---|
