ICCJ. Decizia nr. 511/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 martie 2003 reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâta C. Constanța, solicitând în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii adunării membrilor cooperatori adoptată la data de 4 februarie 2003.
în susținerea cererii s-a arătat că adunarea generală a fost convocată de numitul C.N. președinte ales la data de 21 iunie 2002 de o adunare generală ale cărei hotărâri au fost anulate prin sentința civilă nr. 8154 din 26 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, convocarea efectuându-se cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 109/1996.
Reclamantul a mai susținut că la adunarea generală au participat patroni excluși din cooperativă și membrii înscriși de un consiliu de administrație nelegal și nestatutar, fiind împiedicată participarea membrilor cooperatori fondatori ai cooperativei.
Conform susținerilor reclamantului, au fost încălcate și dispozițiile art. 37 din Legea nr. 109/1996, convocarea adunării generale a membrilor cooperatori făcându-se fără ca în convocatorul publicat la data de 4 februarie 2003 în ziarul T. să se precizeze ora la care va avea loc A.G.A.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 30-53 din Legea nr. 109/1996.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1305/2003 reclamantul S.T. a chemat în judecată aceeași pârâtă solicitând, pentru motive identice, anularea aceleiași hotărâri.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2003 instanța a pus în discuție excepția de conexitate și a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. 1305/2003 la cea înregistrată sub nr. 1299/2003.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că persoanele care au convocat adunarea generală au calitatea de membri cooperatori și că incompatibilitatea prevăzută de art. 45 din Legea nr. 109/1996 a fost înlăturată prin autorizarea dată de A.G.A. din 21 iunie 2002 care i-a ales în C.A.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă’ nr. 9665 din 18 decembrie 2003 a respins acțiunea principală și acțiunea conexă ca nefondate.
în motivarea sentinței s-a reținut că convocatorul a fost afișat la sediul pârâtei la data de 18 ianuarie 2003, întocmindu-se și proces verbal cu aceeași dată, iar convocarea a fost publicată în ziarul T. din data de 17 ianuarie 2003 și că în ambele au fost prevăzute ora la care va avea loc adunarea cât și ordinea de zi cu respectarea termenului de 15 zile revăzut de art. 37 din Legea nr. 109/1996.
De asemenea s-a stabilit că au fost respectate dispozițiile art. 36 din aceeași lege, adunarea generală fiind convocată de președintele C.A., așa cum rezultă din relațiile solicitate de la O.R.C.
S-a mai reținut că, chiar dacă președintele consiliului de administrație și membrii acestuia au calitatea de administratori sau asociați ai unor societăți comerciale cu răspundere limitată, aceasta nu are relevanță atâta timp cât potrivit art. 45 din Legea nr. 109/1996 au autorizarea adunării generale fiind aleși în această calitate prin A.G.A. a membrilor cooperatori din 21 iunie 2002.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul F.P. criticând-o va fiind nelegală și ntemeinică susținând că: greșit instanța de fond a reținut că s-a solicitat anularea adunării generale având în vedere sentința civilă nr. 8154/2002 a Tribunalului Constanța, când în realitate este vorba de sentința civilă nr. 4123/2003 prin care s-a anulat adunarea generală din 17 decembrie 2002; greșit instanța de fond a reținut că adunarea generală a fost convocată de persoanele înscrise în O.R.C., când din convocator a rezultat că adunarea a fost convocată de C.A. ales în anul 2001 din care nu făcea parte C.N. și că deși C.A. este înscris la O.R.C., urmează a se reține că membrii acestuia și-au dat demisia la 17 decembrie 2002; cu privire la calitatea de patroni ai firmelor concurente C. s-a pronunțat printr-o notă de constatare asupra faptului că aceștia sunt incompatibili cu calitatea de membri cooperatori.
La data de 19 aprilie 2004, S.T. a depus cerere de aderare la apelul formulat de F.P., solicitând modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, sub aspectul constatării nulității absolute a adunării generale din 4 februarie 2003.
Prin decizia civilă nr. 152 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială a respins cererea de aderare la apel și ca nefondat apelul promovat de reclamantul F.P.
în motivarea soluției date, instanța a reținut că S.T. nu a avut față de apelantul F.P. calitatea de parte potrivnică, ci dimpotrivă cei doi au avut calitatea de reclamanți, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 293 C. proc. civ.
De asemenea a reținut că mențiunile de la O.R.C. Constanța atestă calitatea de președinte al C.A. în persoana lui C.N., mențiuni care asigură opozabilitatea față de terți în mod corect instanța de fond a reținut că adunarea generală din 4 februarie 2003 a fost convocată în conformitate cu dispozițiile art. 36-37 din Legea nr. 109/1996.
Cu petiția înregistrată la data de 28 iunie 2004, reclamantul F.P. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 152 din 26 aprilie 2004, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că adunarea generală din 4 februarie 2003 a fost convocată cu încălcarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 109/1996 și de o persoană fără calitate, nu s-a avut în vedere demisia C.A. din 21 iunie 2002.
Recursul este nefondat.
Astfel din examinarea modului cum s-a făcut convocarea adunării generale din 4 februarie 2003, așa cum au reținut și instanțele, rezultă că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 37 din Legea nr. 109/1996, respectiv convocatorul fiind afișat la sediul pârâtei, în ziarul T. din 17 ianuarie 2003 fiind prevăzută ora la care va avea loc adunarea generală, cât și ordinea de zi.
în ce privește calitatea de președinte al C.A. al numitului C.N., înalta Curte reține inconsecvența reclamantului-recurent, care la instanța de fond se prevalează de sentința civilă nr. 8154 din 26 noiembrie 2002, prin care a fost anulată adunarea generală din 21 iunie 2002, pentru ca în apel să facă vorbire de sentința civilă nr. 4123 a Tribunalului Constanța prin care s-a anulat hotărârea din 17 decembrie 2002.
De reținut că prin A.G.A. din 17 decembrie 2002 a fost ales C.A. inclusiv președintele acestuia în persoana numitului C.N., iar prin decizia civilă nr. 218 din 21 iunie 2004 Curtea de Apel Constanța a admis recursul, a modificat sentința civilă nr. 4123 a Tribunalului Constanța și a respins ca nefondată cererea privind constatarea nulității adunării din 17 decembrie 2002.
Pe de altă parte componența C.A. este confirmată și de O.R.C., mențiuni care asigură opozabilitatea față de terți.
în aceste condiții, critica privind încălcarea dispozițiile art. 37 din Legea nr. 109/1996 a fost înlăturată.
Față de cele arătate în considerarea dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 508/2005. Comercial → |
|---|
