ICCJ. Decizia nr. 5159/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5159/2005
Dosar nr. 3189/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 ianuarie 2005, reclamanta A.F.P. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC R.G. SRL Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea de drept a menţiunii de radiere a societăţii pârâte, conform Legii nr. 428/2002, întrucât societatea comercială are datorii faţă de bugetul de stat şi faţă de alţi creditori care au litigii pe rolul instanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 891 din 22 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 547 din 7 iunie 2005, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, a admis apelul reclamantei şi a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul că, a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi deci să se constate nulitatea de drept a menţiunii de radiere a societăţii pârâte.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că societatea pârâtă a fost radiată din oficiu la data de 29 martie 2002, situaţie în care personalitatea sa juridică a încetat şi în consecinţă şi capacitatea de folosinţă.
În această situaţie, corect instanţa de apel a constatat că pârâta nu mai are capacitate procesuală pentru a sta în procesul de faţă.
Pe de altă parte, este adevărat că potrivit OUG nr. 181/2001, privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 prin alin. (3) introdus la art. 5 se prevede că pe data lichidării societăţii comerciale prevăzute de art. 1 se radiază din oficiu, din R.C. Iar prin completarea acestei ordonanţe Legea nr. 428 din 27 iunie 2002 prevede că radierea este nulă de drept în toate cazurile când societăţile comerciale au datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă şi faţă de alţi creditori care au litigii pe rolul instanţelor.
În speţă, însă, radierea societăţii pârâte a avut loc la data de 29 martie 2002, iar dispoziţia legală pe care reclamanta o invocă ca temei a constatării nulităţii radierii, Legea nr. 428 a apărut ulterior la data de 27 iunie 2002.
Cum această lege nu retroactivează, reclamanta nu putea solicita nulitatea radierii dispusă înainte de apariţia legii.
Astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei urmând a fi privit ca nefondat şi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 547 din 7 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5157/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5160/2005. Comercial → |
|---|
