ICCJ. Decizia nr. 5177/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5177/2005
Dosar nr. 5944/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 20 noiembrie 2002, prin declinare de la Judecătoria Arad, reclamanta SC C. SRL Nădlac, a chemat în judecată pe pârâţii A.D.S. din cadrul M.A.P. şi C.L.O.N. şi a cerut obligarea A.D.S. să încheie cu aceasta fie un contract de concesiune, fie un contract de închiriere, pentru o suprafaţă de 145,77 ha. teren aferent activelor al căror proprietar este reclamanta şi luciu de apă.
În motivare, reclamanta arată că la data de 5 aprilie 2002 a participat la licitaţie publică efectuată de C.J.P. Arad, adjudecând toate activele firmei, active aparţinând debitoarei SC P. SA Arad, la preţul total de 2 miliarde lei şi ca urmare a notificat A.D.S. Despre această împrejurare a solicitat concesionarea terenului aparţinând firmei piscicole N. în suprafaţă de 145 ha.
Prin adresa din 13 mai 2001 A.D.S., arată reclamanta, i-a comunicat că i-a fost publicat anunţul privind vânzarea pachetului de acţiuni al societăţii şi concesionarea suprafeţei de teren, însă momentan procesul de privatizare a fost suspendat până la clarificarea problemelor legate de capitalul social al societăţii, iar ulterior i s-a adus la cunoştinţă faptul că negocierile privind vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de A.D.S. la SC P. SA şi concesionarea terenului aferent.
Reclamanta apreciază că refuzul pârâtei de a încheia contractul de concesiune se datorează interpretării eronate pe care aceasta a dat-o dispoziţiilor Legii nr. 268/2001 şi Legii nr. 192/2001, deoarece nici unul din aceste acte normative nu stabileşte obligativitatea concesionării suprafeţei totale de teren deţinută de societatea ce se privatizează.
Prin precizare şi completările de acţiune, depusă la termenul de judecată din 18 decembrie 2002, reclamanta a cerut ca în cazul în care pârâta A.D.S. refuză să încheie contractul de concesiune pentru suprafaţa de teren agricol de 145,77 ha. aferent fermei piscicole N., hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să ţină locul acordului de voinţă şi contractului de concesiune, urmând ca părţile să stabilească prin negociere directă preţul concesiunii.
A chemat de asemenea în judecată în calitate de pârâtă pe SC P. SA Arad şi a cerut nulitatea parţială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, cu privire la suprafaţa de 145,77 ha., a cărei concesionare a cerut-o.
În motivare arată că terenul agricol pe care este amplasată amenajarea piscicolă, în întindere de 145,77 ha., ca de altfel întreg terenul agricol în suprafaţă de 1.315,38 ha. s-a aflat în folosinţa SC P. SA Arad şi este proprietatea statului, deoarece SC P. SA nu a întreprins demersurile necesare pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform HG nr. 834/1991, că prin dispoziţiile Legii nr. 192/2001, ca lege organică, s-a reglementat fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, s-a înfiinţat C.N.A.F.P., care printre alte atribuţii are şi pe cea privind concesionarea fondului piscicol.
Prin art. 12 din Legea nr. 192/2001 se prevede şi dreptul de preemţiune la concesionare pentru deţinătorii de active şi pentru cei care au contracte de derulare.
Legea nr. 268 din 7 iunie 2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S., afirmă reclamanta, nu aduce nici o atingere dreptului de preemţiune, acordat deţinătorilor de active, prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 192/2001, Legea nr. 268/2001 nu numai că nu se înlătură dreptul de preemţiune, dar îl extinde şi la alte categorii şi că modul în care a înţeles A.D.S. să privatizeze SC P. SA Arad şi să concesioneze terenurile agricole ce au fost în administrarea acesteia, demonstrează nesocotirea prevederilor Legilor nr. 192/2001 şi 268/2001.
Prin întâmpinare şi completările la aceasta şi concluziile scrise, pârâta A.D.S. Bucureşti a cerut respingerea acţiunii precizate cu motivarea că a procedat la concesionarea terenului în condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (4) lit. b) şi art. 21 din Legea nr. 268/2001, respectiv prin negociere directă cu preselecţie, întrucât investitorul interesat a condiţionat cumpărarea acţiunilor SC P. SA de concesionarea terenurilor deţinute în exploatare de către aceasta, iar reclamanta dacă intenţiona să concensioneze întregul teren agricol aflat în administrarea SC P. SA Arad, avea posibilitatea să participe la negociere directă cu preselecţie organizată de A.D.S., iar pe de altă parte că reclamanta nu beneficia de un drept de preemţiune conform art. 12 din Legea nr. 192/2001, întrucât la data vânzării acţiunilor SC P. SA şi concesionarea terenului nu se încheiase protocolul de predare a amenajărilor piscicole către C.N.A.F.P., conform art. 6 din Legea nr. 192/2001, şi ca atare SC P. SA a rămas în portofoliul A.D.S., care a procedat la privatizarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile legilor privatizării.
Prin întâmpinare şi concluzii scrise, pârâta SC P. SA Arad a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că în urma negocierilor purtate conform Legii nr. 268/2001 şi a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 626/200, la data de 9 august 2002 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, cumpărătoarea fiind SC A. SRL Arad, iar la data de 29 octombrie 2002 SC P. SA, în baza contractului a dobândit concesiunea terenului în suprafaţă de 1.313,85 ha. luciu de apă în care se include şi suprafaţa de 145,77 ha. la care se referă reclamanta.
Fiind vorba despre o vânzare de acţiuni şi o concesionare de teren agricol plus luciu de apă, conform art. 9 din Legea nr. 268/2001 act normativ ulterior Legii nr. 192 din 19 aprilie 2001 nu sunt aplicabile dispoziţiile acesteia, întrucât au fost implicit aprobate de Legea nr. 268/2001.
Reclamanta, susţine pârâta, faţă de anunţul de privatizare şi negocierea contractului de concesiune nu a depus scrisoare de intenţie conform legii şi nu a participat la preselecţie, astfel că nu poate justifica vreo încălcare a legii, iar modificarea Legii nr. 268/2001, prin Legea nr. 249 din 10 iunie 2003 nu se aplică retroactiv.
Prin sentinţa civilă nr. 2571 din 9 septembrie 2003, pronunţată în dosar nr. 8052/2002, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de către reclamanta SC C. SRL, împotriva pârâtelor A.D.S. Bucureşti şi SC P. SA Arad.
A constatat nulitatea parţială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 încheiat între pârâte cu privire la suprafaţa de 145,77 ha. teren agricol, luciu de apă, teren amenajat pentru piscicultură, situat în perimetrul oraşului Nădlac.
A obligat pârâta A.D.S. să încheie cu reclamanta contract de concesiune pentru terenul în suprafaţă de 145,77 ha.
A respins acţiunea cu privire la cererea reclamantei ca hotărârea să ţină locul acordului de voinţă al pârâtei A.D.S. şi contractului de concesionare.
A luat act de renunţare la judecată faţă de C.L.O.N.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.953.000 lei.
În motivarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza Legii nr. 268 din 28 mai 2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S., conform anexei 1 din lege, pârâta SC P. SA ca societate deţinătoare de terenuri agricole şi luciu de apă, a intrat în administrarea A.D.S. urmând a fi privatizată în condiţiile prevăzute de această lege.
Procedura de privatizare a SC P. SA Arad s-a declanşat la data de 29 martie 2001, când A.D.S. ca reprezentant al statului, acţionar majoritar al societăţii a publicat în ziarul central C. anunţul publicitar privind vânzarea prin negociere directă cu preselecţie a acţionarilor SC P. SA şi concesionarea terenului aflat în administrare de 1,53 ha. teren cu destinaţie agricolă de 1.313,85 ha. luciu de apă. În această suprafaţă fiind cuprinsă şi terenul reprezentând amenajarea piscicolă în suprafaţă de 145,77 ha.
La data de 5 aprilie 2002, reclamanta SC C. SRL, în urma procedurii de executare silită iniţiată de C.J.P. Arad, a cumpărat activele reprezentând F.P.N., respectiv construcţiile şi amenajările piscicole, devenind proprietar tabular asupra acestor construcţii şi ca urmare la data de 22 aprilie 2002, reclamanta a comunicat pârâtei A.D.S. despre cumpărarea activelor SC P. SA, solicitând în temeiul art. 12 pct. 2 din Legea nr. 192 din 19 aprilie 2001, să procedeze la concesionarea terenului în suprafaţă de 145 ha. prin negociere directă.
Pârâta A.D.S. deşi prin adresa din 13 mai 2002 comunică reclamantei că procedura de privatizare a SC P. SA Arad s-a suspendat până la clarificarea problemelor legate de capitalul societăţii şi că cererea de intenţie a reclamantei a fost înregistrată în baza de date a A.D.S. şi faţă de solicitările reclamantei repetate de a participa la negociere, chiar în condiţiile comunicate ulterior de A.D.S. acesta din urmă nu a continuat privatizarea societăţii, iar la 5 august 2002 a comunicat reclamantei că s-au încheiat negocierile de vânzare a pachetului de acţiuni şi cele privind concesionarea terenului, fiind în lucru încheierea celor două contracte.
Ca urmare, a aprobării de către consiliul de administraţie al A.D.S., prin hotărârea din 17 iulie 2002 a celor două contracte s-a încheiat ulterior contractul de vânzare de acţiuni din 9 august 2002 între A.D.S. şi SC A. SRL Arad şi contractul de cesiune din 29 octombrie 2002 între A.D.S. şi SC P. SA Arad.
Conform art. 11 din Legea nr. 268/2001 în vederea asigurării unui proces de privatizare, respectiv de concesionare eficient şi transparent pentru fiecare societate comercială scoasă la privatizare A.D.S. va publica în mijloacele de informare în masă, anunţul publicitar elaborat pentru vânzarea şi concesionarea terenurilor din domeniul public şi privat al statului deţinute în exploatare de aceste societăţi.
Făcând aplicarea prevederilor art. 11 şi art. 22 din Legea nr. 268/2001 A.D.S. a procedat la publicarea anunţului publicitar de vânzarea acţiunilor SC P. SA şi a concesionării terenurilor aflate în administrarea acesteia în ziarul C. din 29 martie 2002 şi a întocmit documentaţia prevăzută de art. 22 din Legea nr. 268/2001.
Ca urmare însă, a modificărilor intervenite în structura capitalului SC P. SA, care a influenţat implicit şi numărul de acţiuni, în urma cumpărării de către reclamantă a activelor, reprezentând construcţii şi amenajări piscicole, care au aparţinut fostei F.P.N., la data de 5 aprilie 2003 în perioada de primire a ofertelor atât anunţul publicitar cât şi dosarul de prezentare a societăţii, nota de preţ privind evaluarea acţiunilor, caietul de sarcini, şi-au pierdut valabilitatea, acestea ne mai cuprinzând date reale despre societate.
În această situaţie pârâta A.D.S. trebuia să procedeze la refacerea documentaţiei prevăzută de art. 22 din Legea nr. 268/2001 şi art. 37 şi art. 38 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 626/2001 cu atât mai mult cu cât terenul aflat sub construcţiile cumpărate de reclamantă 94.877 mp. nu putea fi concesionat prin procedura negocierii directe cu preselecţie ci după procedura prevăzută de art. 85 din HG nr. 626/2001, care prevăd procedura concesionării terenurilor pe care se află active cumpărate anterior intrării în vigoare a Normelor metodologice.
Asupra terenului de sub construcţiile reclamantei pârâta SC P. SA nu poate obţine certificat de atestare a dreptului de proprietate aşa cum greşit a reţinut în contractul de concesionare, pentru că nu este proprietara construcţiilor.
Conform procedurii prevăzute de art. 85 din HG nr. 626/2001 pârâta A.D.S. avea obligaţia de a notifica pe reclamantă despre concesionarea terenului de sub construcţii, despre procedura şi condiţiile cerute.
Deci, concesionarea terenului de sub construcţii şi amenajările piscicole nu puteau să se realizeze fără înştiinţarea reclamantei şi participarea acesteia.
Pârâta A.D.S. nu numai că nu a notificat-o pe reclamantă, dar intenţia acesteia de a exclude pe reclamantă de la procedura vânzării de acţiuni şi a concesionării terenului este evidentă raportat la răspunsurile comunicate reclamantei care de fapt erau o dezinformare a acesteia.
Ca urmare, întreaga procedură de vânzare a activelor SC P. SA şi concesionării terenului aflat în folosinţa acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 11, art. 22 şi art. 85 din Legea nr. 268/2001 în frauda altor ofertanţi printre care şi reclamanta, A.D.S. încălcând flagrant principiul transparenţei şi eficienţei în privatizare SC P. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC P. SA Arad şi A.D.S. Bucureşti, considerând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia civilă nr. 10 din 22 ianuarie 2004, pronunţată în dosar nr. 8656/2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul pârâtei A.D.S. şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta A.D.S. Bucureşti să procedeze la concesionarea terenului în litigiu, în suprafaţă de 145,77 ha., aferent F.P.N., conform dispoziţiilor Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001, înlăturând obligarea pârâtei A.D.S. să încheie contract de concesionare a terenului cu reclamanta, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei apelate. A fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SA Arad.
Pentru a pronunţa această decizie curtea de apel a reţinut că pârâta A.D.S. Bucureşti nu poate fi obligată la încheierea contractului de concesionare a terenului cu reclamanta, fără parcurgerea procedurii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanta SC C. SRL şi pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC P. SA Arad.
Reclamanta SC C. SRL solicită admiterea recursului său şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti. În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9, se susţine că Decizia este dată cu încălcarea legii întrucât instanţa nu a precizat la care proceduri de concesionare din Legea nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001 trimite, fără însă a se preciza textul legal încălcat. Se poate deduce din motivarea recursului că reclamanta reproşează instanţei că a ignorat şi nu a aplicat Legea nr. 249/2003 cu privire la concesionarea prin atribuire directă.
Pârâta A.D.S. a solicitat admiterea recursului său şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în tot a apelului său şi respingerii, ca neîntemeiată, a cererii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta susţine că instanţa a interpretat şi aplicat greşit legile speciale referitoare la procedura de concesionare prin care este instituit cadrul de organizare şi funcţionare al A.D.S., respectiv Legea nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001.
Astfel instanţele au interpretat greşit că au fost încălcate prevederile art. 32 din HG nr. 626/2001 şi art. 9 din Legea nr. 268/2001 şi ca atare au reţinut greşit culpa acestei pârâte constând în refuzul de a permite participarea reclamantei la negocierea directă cu preselecţie. De asemenea au reţinut greşit încălcarea de către pârâtă a art. 21 din Legea nr. 268/2001 întrucât acest text se referă la terenurile aflate în exploatarea societăţilor comerciale, ori, în cazul de faţă terenul în litigiu s-a aflat în exploatarea pârâtei SC P. SA Arad, ca societate cu capital majoritar de stat şi nu în exploatarea reclamantei.
Publicarea anunţului de privatizare s-a făcut anterior cumpărării F.P.N. de către reclamantă, procedura de privatizare fiind începută înainte de executarea silită a creanţelor bugetare, iar reclamanta nu şi-a manifestat intenţia de a participa la negocieri nici prin scrisoare de intenţie şi nici prin depunerea unei oferte de concesionare-cumpărare.
În ceea ce priveşte soluţia instanţelor de fond şi apel referitoare la constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 pentru nerespectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 268/2001 pârâta recurentă susţine că textul a fost aplicat greşit întrucât terenul în litigiu se afla în domeniul public al statului, nefăcând obiectul unei executări silite pentru a ajunge în exploatarea reclamantei.
Pârâta SC P. SA Arad a solicitat, ca şi pârâta A.D.S. Bucureşti, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei. În motivarea recursului său, întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată, în sinteză, că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 32 din HG nr. 626/2001 întrucât iniţiativa de concesionare a aparţinut A.D.S. şi nu investitorului, ca în situaţia reglementată de art. 32, iar A.D.S. a publicat anunţul privind vânzarea acţiunilor şi concesionarea terenului. Instanţa de apel confundă cele două proceduri de concesionare, la iniţiativa A.D.S. şi respectiv la iniţiativa investitorului, şi de aceea, reţine, în mod greşit, că a fost încălcat dreptul reclamantei de preemţiune la concesionare, ori A.D.S. nu mai avea obligaţia de a proceda, conform art. 32 din Normele metodologice.
Se motivează recursul şi pe interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţe a dispoziţiilor art. 9 şi art. 21 din Legea nr. 268/2001, întrucât reclamanta nu exploata terenul, pentru aplicarea acestor texte, iar la data când a cumpărat activele din incinta F.P.N., reclamanta nu putea dobândi terenul aferent, care era proprietate de stat şi se afla în administrarea A.D.S.
Cumpărând activele F.P.N. reclamanta nu a beneficiat de un drept de preemţiune la concesionarea terenului nici în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 192/2001, întrucât acest text îi viza doar pe cei care deţineau active sau aveau contracte în derulare la data intrării în vigoare a acestei legi (20 aprilie 2001), ori reclamanta a dobândit activele la 5 aprilie 2002 şi nici nu avea contracte în derulare.
Examinând recursul reclamantei SC C. SRL, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanţa de apel a apreciat în mod legal că pârâta A.D.S. nu poate fi obligată la încheierea contractului de concesiune a terenului cu reclamanta, făcând, din acest punct de vedere, o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001. Trimiterea la o anumită procedură ce urma să fie aplicată nu era atributul instanţei, fiind suficientă indicarea actelor normative aplicabile. Mai mult, reclamanta nu a indicat textul legal pe care instanţa l-ar fi încălcat procedând în acest fel, având în vedere că recursul a fost motivat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Nu este întemeiat nici al doilea motiv de recurs, invocat în mod repetat de reclamantă, respectiv că instanţa nu a aplicat Legea nr. 249/2003 cu privire la concesionarea prin atribuire directă, deşi această lege a fost aplicată de A.D.S. în cazul altor contracte încheiate în anii 2003 şi 2004.
Netemeinicia acestui motiv rezultă în mod evident din faptul că operaţiunile şi actele juridice supuse controlului instanţei, şi în primul rând contractul de concesiune din 29 octombrie 2002, s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtele A.D.S. Bucureşti şi respectiv SC P. SA Arad sunt fondate pentru următoarele motive, care sunt comune ambelor recursuri, având în vedere nu numai poziţia procesuală a părţilor, dar, mai ales, că temeiul de drept şi motivele invocate în cele două recursuri sunt identice.
Instanţele au dat o greşită interpretare şi au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 21 din Legea nr. 268/2001 şi ale art. 32 din HG nr. 626/2001 la starea de fapt, având în vedere că reclamanta nu se afla în situaţia în care să se poată prevala de aplicarea acestor prevederi pentru a pretinde şi obţine concesiunea terenului în cauză prin atribuire directă. Astfel, nu reclamanta a avut iniţiativa concesionării terenului ci pârâta A.D.S. Bucureşti, pârâta SC P. SA avea în concesiune terenul în cauză din anul 2000 şi deci acesta nu se află în exploatarea reclamantei, aşa cum cereau textele menţionate, iar la momentul cumpărării de către reclamantă, în urma unei proceduri de executare silită, a activelor F.P.N., procedura de privatizare prin cumpărare de acţiuni şi concesionare teren fusese deja demarată de către A.D.S., reclamanta nefăcând demersuri normale pentru a participa la această procedură desfăşurată în condiţii legale ci încercând, contrar statutului său, să impună să i se concesioneze terenul prin negociere directă.
Instanţele, reţinând eronat încălcarea prevederilor menţionate au greşit şi atunci când au constatat nulitatea parţială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 încheiat, cu privire la terenul în litigiu, între cele două pârâte.
Întrucât instanţele nu şi-au întemeiat şi motivat soluţiile şi pe prevederile art. 12 din Legea nr. 192/2001, invocat de reclamantă, nu se impune analizarea motivului invocat de pârâta SC P. SA Arad cu privire la aplicabilitatea acestui text în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul reclamantei şi să admită recursurile pârâtelor, să modifice Decizia atacată, admiţând apelurile acestora şi schimbând sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Nădlac, împotriva deciziei nr. 10 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC P. SA Arad, împotriva aceleiaşi decizii, modifică Decizia atacată, admite apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei nr. 2571 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad şi schimbă sentinţa instanţei de fond în sensul că respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5178/2005. Comercial → |
|---|
