ICCJ. Decizia nr. 5173/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5173/2005
Dosar nr. 2377/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1034/ C din 28 octombrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL (în prezent SC C. SRL) Călimăneşti, împotriva pârâtei SC S. SRL Bucureşti şi a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în cap. H. pct. 7 lit. a) şi b) din contractul de leasing imobiliar, încheiat între părţi. Totodată, a constatat că nu a intervenit rezilierea de drept a contractului menţionat, care şi-a păstrat valabilitatea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul cercetând acţiunea, precum şi apărările formulate de pârâtă, a constatat, mai întâi, că excepţia necompetenţei teritoriale este nefondată deoarece în contract nu este stabilit locul încheierii contractului şi, în consecinţă, Tribunalul Vâlcea este competent să soluţioneze cauza, căci reclamantul are posibilitatea să aleagă instanţa, în cazul unei competenţe teritoriale, alternative.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reţinut că acţiunea este întemeiată, întrucât prevederile contractuale prevăzute în cap. H pct. 7 lit. a) şi b) au o cauză ilicită, vizând obţinerea de foloase necuvenite şi, în consecinţă, este lovită de nulitate absolută.
Prin Decizia nr. 28/ A-C din 9 martie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de debitoarea SC S. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Comercial Argeş, în temeiul dispoziţiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. şi art. 19 C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin clauza din capitolul H art. 13 s-a statuat convenţional că instanţa competentă teritorial să soluţioneze litigiile născute din contract este instanţa de la locul încheierii contractului, iar faptul că nu este stabilit în contract care este locul încheierii contractului nu dă dreptul unei părţi ori judecătorului să înlăture aplicarea acestei convenţii, căci art. 969 C. civ., dă contractului putere de lege, iar art. 19 C. proc. civ., permite particularilor să aleagă instanţa, cu excepţia cazurilor de competenţă de ordine publică.
A mai reţinut că întrucât locul încheierii contractului nu este precizat, rămâne să fie dovedit cu orice mijloc de probă, inclusiv prezumţii, ori, prezumţia simplă că locul încheierii contractului a fost în Piteşti, unită cu uzanţa că la sediul locatorului sau vânzătorului se încheie contractul, conduce la concluzia că locul încheierii contractului a fost la sediul filialei pârâtei, din Piteşti, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. şi art. 19 C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Comercial Argeş este competent să soluţioneze cauza şi i s-a trimis cauza în acest sens.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs creditoarea SC C. SRL (fostă SC M.P. SRL) Călimăneşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului spre soluţionare la o altă instanţă egală în grad cu Curtea de Apel Piteşti.
Recurenta susţine astfel că în mod corect prima instanţă a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, întrucât în contract nu este menţionat locul în care a fost încheiat contractul, situaţie în care conform prevederilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 12 C. proc. civ., competenţa revine Tribunalului Vâlcea.
Totodată, arată că analizând succesiunea evenimentelor, respectiv cumpărarea imobilului de societatea de leasing SC S. SRL, pentru a-l pune la dispoziţia ulitizatorului SC M.P. SRL, reprezentată de asociatul unic D.C. şi apoi cesionarea de către acesta a contractului de leasing cu acordul SC S. SRL, se ajunge la concluzia de necontestat că locul încheierii contractului este în judeţul Vâlcea, contractul trebuind să fie văzut şi interpretat ca act juridic şi netrebuind să fie invocat numai contractul în forma materială, în care nu se inserează menţiunea locului încheierii lui.
În concluzie, apreciază că nu poate fi contestată competenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea, soluţia curţii de apel care a hotărât astfel, fiind indubitabil greşită.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În contractul de leasing încheiat între SC S. SRL Bucureşti şi SC M.P. SRL Călimăneşti la data de 14 iunie 2002, la cap. H art. 13 s-a prevăzut că orice litigii rezultate din derularea contractului, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi soluţionate de instanţa de la locul încheierii contractului.
Prin urmare, părţile au statuat convenţional, prin clauza contractuală mai sus menţionată asupra competenţei teritoriale în cazul ivirii unor litigii născute din desfăşurarea relaţiilor contractuale ce impun a fi soluţionate pe cale judecătorească.
Astfel fiind, existând un criteriu de stabilire a instanţei competente în acest mod, instanţa de apel a reţinut corect că nu poate fi înlăturată de către una dintre părţi, unilateral şi nici de către judecător aplicarea acestei convenţii, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 969 C. civ., care consacră puterea de lege a contractului şi dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ., articol care permite particularilor să aleagă instanţa, în cadrul competenţei teritoriale, ce are un caracter preponderent alternativ, cu excepţia cazurilor de competenţă de ordine publică.
Tot corect s-a reţinut că având în vedere că în contract nu este numit locul încheierii contractului, acesta poate fi determinat, respectiv dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumţii, fiind vorba despre o chestiune de fapt ce poate fi probată în modul arătat.
Ca atare, judicios s-a dat relevanţă prezumţiei simple potrivit căreia locul încheierii contractului a fost în Piteşti şi această prezumţie a fost unită cu uzanţa încheierii contractului la sediul locatorului sau vânzătorului, precum şi cu cererea de încheiere a contractului de leasing formulată la 14 iunie 2002 de utilizator şi procesul verbal (dosar apel), din interpretarea lor rezultând că locul încheierii contractului a fost la sediul filialei pârâtei din Piteşti, împrejurare în raport de care instanţa a apreciat corect pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă, competenţa aparţine Tribunalului Comercial Argeş.
În consecinţă, se reţine că, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală şi va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat în cauză de creditoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea SC C. SRL Călimăneşti, împotriva deciziei nr. 28/ AC din 9 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5170/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5177/2005. Comercial → |
|---|
