ICCJ. Decizia nr. 5192/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5192/2005
Dosar nr. 861/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la nr. 5332/2003, reclamanta Ş.D. a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâţii SC B. SRL şi B.C. să fie obligaţi, în solidar, să restituie suma de 44.000 euro, să-i predea documentele justificative privind executarea unor lucrări de 36.000 euro, echivalentul a 1.361.664.000 lei să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu societatea pârâtă la data de 30 mai 2002, un contract de antrepriză pentru edificarea unei construcţii pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Târgovişte, termenul de execuţie fiind stabilit la 15 noiembrie 2002, iar preţul lucrărilor convenit la 80.000 euro (sumă ce includea şi amenajarea curţii), a fost achitat administratorului societăţii, care a semnat în acest sens, chitanţe denumite „declaraţii".
A mai învederat reclamanta că lucrările executate de antreprenor au fost necorespunzătoare, fiind nevoită să procedeze de două ori la refacerea acoperişului, însă pârâţii nu au terminat construcţia, au părăsit şantierul la 15 februarie 2003, fără a mai preda unele repere şi materiale care fuseseră în întregime procurate de reclamantă, aceasta din urmă fiind nevoită să continue construcţia cu alţi meseriaşi, cărora le-a achitat din nou contravaloarea manoperei.
Reclamanta a susţinut că lucrările executate de pârâţi, evaluate prin expertiză extrajudiciară sunt de 36.000 euro, aşa încât aceştia urmează a-i restitui diferenţa încasată necuvenit, ţinând cont că nu şi-au respectat obligaţiile contractuale.
După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, depoziţii martori şi expertize, prin sentinţa nr. 1497 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamantei 30.131 euro şi cheltuielile de judecată menţionate în dispozitiv şi a respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la remiterea documentelor justificative privind contravaloarea lucrărilor executate şi însuşite de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că reclamanta Ş.D. a încheiat cu SC B. SRL, prin director general B.C., contractul de antrepriză din 30 mai 2002, în baza căruia constructorul s-a obligat să execute în beneficiul reclamantei o locuinţă pe terenul proprietatea acesteia din Târgovişte, valoarea estimativă a lucrărilor potrivit unui deviz-ofertă care nu s-a mai întocmit, fiind de 500.000.000 lei, iar durata de execuţie de 6 luni.
S-a mai reţinut că, din probele administrate a rezultat că pârâtul B.C. a primit de la reclamantă, ca reprezentant al SC B. SRL suma de 80.000 euro, semnând în acest sens chitanţe pe care a aplicat ştampila societăţii, însă nu a evidenţiat în contabilitate decât parte din bani, 300.000.000 lei, deşi nu a contestat primirea lor.
Prima instanţă a stabilit că pârâţii nu şi-au executat corespunzător obligaţiile contractuale, nu au finalizat construcţia, iar reclamanta a fost nevoită să termine locuinţa şi să refacă unele lucrări executate necorespunzător (acoperiş, tencuieli, hidroizolaţie, refacerea fundaţiei la peretele din dreapta) achitând contravaloarea acestora altor constructori, aşa cum a reieşit din înscrisurile depuse la dosar şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.
Tribunalul Dâmboviţa a stabilit că pârâţii nu au prezentat documentele justificative decât pentru o mică parte din lucrările executate, nefiind întocmit un deviz centralizator, cum s-a prevăzut în contractul de antrepriză şi nici proces – verbal de recepţie a construcţiei, încălcându-se art. 1482 C. civ.
Faţă de aceste considerente, instanţa a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 30.131 euro, reprezentând diferenţa dintre 80.000 euro, suma plătită de reclamantă şi 66.685,6 euro, contravaloarea lucrării, conform anexei din raportul de expertiză, la care s-au adăugat lucrările executate cu alţi constructori, 9.761,7 euro, pentru structură şi 7.055,4 euro, pentru finisaje.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea documentelor justificative, ce au stat la baza executării lucrărilor, deoarece aceasta a recunoscut că nu deţine decât puţin asemenea documente, pe care le-a şi depus la dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâţii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 845 din 20 decembrie 2004 a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa, obligându-i pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 44.000 euro, în loc de 30.131 euro, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei. Apelul pârâţilor a fost respins ca nefondat.
Pentru a se pronunţa în acest fel instanţa de apel a reţinut că reclamanta era îndreptăţită să solicite atât contravaloarea sumelor încasate necuvenit de pârâţi, 13.315 euro (diferenţa dintre 80.000 euro primiţi de pârâţi şi 66.685 euro lucrări executate) cât şi contravaloarea lucrărilor de refacere şi finalizare a construcţiei pe care pârâţii erau obligaţi să le facă, dar au fost realizate de reclamantă cu alte societăţi şi persoane, valoarea acestora fiind de 35.994,45 euro, dar că instanţa a fost investită prin petitul acţiunii doar cu suma de 44.000 euro despăgubiri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC B. SRL şi B.C., solicitând admiterea lor, modificarea în tot a deciziei atacate şi schimbarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., pârâta SC B. SRL susţine, în esenţă, că instanţa de apel face o interpretare trunchiată a dispoziţiilor contractuale întrucât prin contract s-a stabilit valoarea lucrărilor la 500.000.000 lei stabilită prin devizul estimativ de lucrări însuşit de beneficiar, iar pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală faţă de reclamantă, obligaţie care viza doar realizarea structurii de rezistenţă şi a acoperişului. Declaraţiile depuse de reclamantă referitoare la sume de bani primite de pârâtul B.C., nu angajează în nici un fel societatea pârâtă (pct. 8, art. 304 C. proc. civ.).
Instanţa nu a ţinut cont de procesul-verbal de predare-primire din 12 noiembrie 2002, conform căruia structura de rezistenţă a construcţiei era realizată corespunzător 100 %, cheltuielile de refacere a acoperişului fiind o opţiune a fiicei reclamantei (pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.).
Pârâtul B.C. invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critică Decizia atacată susţinând că instanţa de apel a ignorat probele care demonstrează că el a acţionat în baza unui mandat tacit, în condiţiile art. 1593 C. civ., primit de la Ş.S.: corespondenţa dintre el şi Ş.S., declaraţiile martorilor N.V. şi D.D. şi interogatoriul luat reclamantei.
Pârâtul B.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică Decizia atacată şi pentru încălcarea art. 1092 C. civ., susţinând că nu datorează reclamantei nici o sumă de bani întrucât a justificat cheltuirea sumei primite cu adeverinţe, facturi şi chitanţe aflate la dosar precum şi pentru încălcarea art. 1039 C. civ., prin aceea că, în speţă, obligaţiile lui şi ale societăţii comerciale pârâte au temei juridic diferit (contract de mandat pentru el şi contract de antrepriză pentru societate) şi natură diferită şi, ca atare, obligarea pârâţilor în solidar este nefondată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru motivele care urmează:
Instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de antrepriză ci, în mod corect, a reţinut că acesta viza realizarea întregii lucrări aşa cum rezultă din art. 5 care prevede obligaţiile antreprenorului de a executa şi preda beneficiarului „lucrările care fac obiectul prezentului contract complet terminate, în vederea punerii în funcţiune". Aceasta şi pentru că nici o clauză din contract nu face referire la obligaţii distincte ale societăţii şi respectiv ale pârâtului B.C.
Astfel apare ca nefondat şi al doilea motiv de recurs al pârâtei SC B. SRL, întrucât instanţele au avut în vedere probele referitoare la executarea lucrării asumate prin contractul de antrepriză, inclusiv procesul-verbal de predare primire din 12 noiembrie 2002 (chiar dacă nu a făcut trimitere directă la el) şi astfel au reţinut obligaţia contractuală a antreprenorului în legătură cu executarea întregii lucrări şi nu doar a structurii de rezistenţă a locuinţei.
De asemenea instanţele nu au ignorat că au avut în vedere toate probele invocate de pârâtul-recurent B.C. în motivul de recurs întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care le-au examinat însă în legătură cu celelalte probe de la dosar, şi în principal cu contractul de antrepriză, şi astfel au înlăturat întemeiat teza mandatului tacit în baza căruia acest pârât ar fi acţionat.
În sfârşit, critica pârâtului B.C. privind încălcarea prevederilor art. 1092 C. civ., vizează doar aprecieri asupra stării de fapt şi interpretarea probelor administrate, ceea ce nu poate face obiectul examinării în recurs, iar critica privind încălcarea art. 1039 C. civ., este nefondată întrucât, aşa cum s-a arătat şi mai sus, în cauză nu s-a dovedit asumarea unor obligaţii distincte de către cei doi pârâţi, SC B. SRL şi respectiv B.C., care să excludă solidaritatea acestora ci, dimpotrivă, obligaţia celor doi pârâţi debitori are acelaşi obiect.
Pentru aceste motive Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Târgovişte, împotriva deciziei nr. 845 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâtul B.C., împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5189/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5195/2005. Comercial → |
|---|
