ICCJ. Decizia nr. 5234/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5234/2005
Dosar nr. 3657/2005
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţionând cererea de revizuire a deciziei nr. 469 din 27 ianuarie 2005 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de către reclamanta SC A.C. SRL, cu sediul în Buftea, sos. Bucureşti-Târgovişte, prin Decizia nr. 4366 pronunţată la 29 septembrie 2005, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins-o, ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei instanţa a constatat că revizuienta nu avea posibilitatea de a folosi această cale de atac, de retractare, nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 322 C. proc. civ., în sensul că nu se atacă o hotărâre rămasă definitivă la instanţa de apel sau prin neapelare şi nici o hotărâre a instanţei de recurs dată în urma evocării fondului, ci o hotărâre pronunţată într-o contestaţie în anulare.
Deşi investită cu soluţionarea unei cereri de revizuire atât a deciziei nr. 469 din 27 ianuarie 2005 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi a deciziei nr. 1139 din 24 martie 2004 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa care a soluţionat cererea nu s-a pronunţat decât cu privire la prima hotărâre, ceea ce constituie o omisiune în înţelesul art. 318 alin. (2) C. proc. civ., făcând în principiu contestaţia în anulare să devină admisibilă.
O primă problemă care se ridică este cea a admisibilităţii contestaţiei în anulare, textul art. 318 C. proc. civ., vizând „hotărârile instanţelor de recurs" care pot fi atacate pe această cale.
Articolul 328 C. proc. civ., referindu-se la căile de atac ce pot fi folosite în cazul hotărârilor pronunţate în soluţionarea unor cereri de revizuire, stabileşte că aceste hotărâri sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Ori legea, permiţând folosirea contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, nu există nici un temei pentru a considera ca inadmisibilă această cale extraordinară de atac împotriva celei din speţă.
Fiind vorba de texte de procedură, de strictă interpretare, unde legea nu distinge nu este permis judecătorului de a da o altă interpretare.
Mai departe, o a doua problemă care se ridică este cea de a stabili dacă este admisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri care a soluţionat o contestaţie în anulare, cum este cazul deciziei nr. 469 din 27 ianuarie 2005 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 320 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte că hotărârea dată în soluţionarea unei contestaţii în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nefăcând vreo distincţie între căile ordinare sau extraordinare de atac.
Art. 322 C. proc. civ., se referă la hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs, nefăcând distincţie între hotărârile pronunţate în urma judecării recursului sau a unei căi extraordinare de atac, urmând a se invoca din nou argumentul neîndrituirii judecătorului de a distinge unde legea de procedură nu o face.
O altă condiţie impusă de text este cea ca prin hotărârea instanţei de recurs să se evoce fondul, pentru ca revizuirea să devină admisibilă.
Ori, s-a admis ca în cazul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire să fie primită, în mod excepţional, indiferent dacă recursul a fost admis sau respins ca nefondat, deci dacă s-a evocat sau nu fondul, atunci când se produc înscrisuri noi.
Nu este singura derogare de la primul alineat al textului, ea existând şi pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, 7 şi 8 C. proc. civ.
Stabilind cele de mai sus, urmează a se admite contestaţia în anulare formulată în cauză, a se anula Decizia nr. 4366 din 29 septembrie 2005 a secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a se admite cererea de revizuire a deciziilor nr. 469 din 27 ianuarie 2005 şi nr. 1139 din 24 martie 2004 ale secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fixându-se termen pentru judecarea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 40/ A din 11 februarie 2002 a secţiei a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere cele două înscrisuri noi depuse la dosar, emanate de la O.N.R.C. şi O.R.C. Ilfov, care se referă direct la constatările efectuate de instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SRL Buftea şi anulează Decizia nr. 4366 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Admite cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte, anulează deciziile nr. 469 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi nr. 1139 din 24 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Fixează termen pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta SC A.C. SRL, împotriva deciziei nr. 400 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 15 decembrie 2005 cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5229/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5236/2005. Comercial → |
|---|
