ICCJ. Decizia nr. 5253/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5253/2005
Dosar nr. 9475/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la 11 februarie 2004 de Judecătoria Buftea s-a încuviinţat executarea silită imobiliară la cererea creditoarei B.R.D. G.S.G. SA cu sediul în Bucureşti, împotriva debitoarei SC P. SA.
Apelul declarat de debitoare împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 244 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a respins şi cererea de suspendare a executării silite, iar apelanta a fost obligată la 11.900.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în considerentele deciziei că, cererea creditoarei întruneşte cerinţele prevăzute de art. 379 C. proc. civ., creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, iar cererea de suspendare a rămas fără obiect, prin soluţionarea apelului.
Împotriva acestei decizii debitoarea SC P. SA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că executarea silită a fost încuviinţată prin încălcarea dispoziţiilor art. 379 C. proc. civ., deoarece creanţa nu era certă, lichidă şi exigibilă.
S-a invocat că deşi contractul de credit din 16 martie 1999 şi actele adiţionale ulterioare şi contractul de ipotecă încheiate între părţi au fost investite cu formulă executorie, acestea nu cuprindeau sumele care se datorează de debitoare. Că, a rambursat o parte din sumele împrumutate, iar restul sumelor nu erau exigibile, ci trebuiau achitate la anumite termene până în anul 2009.
Debitoarea datora numai ratele de credit scadente, deci altă sumă decât cea cu privire la care s-a început executarea.
S-a susţinut că nu s-a făcut nici o probă cu privire la cuantumul sumelor încasate de la debitoare şi nici cu privire la calculul dobânzilor.
Referitor la graficul de eşalonare a creditului încheiat la 14 noiembrie 2002, acesta nu mai corespunde, întrucât ulterior au fost efectuate plăţi până la data de 30 ianuarie 2003.
Recurenta a precizat că actele de executare sunt greşit întocmite, întrucât prezintă un imobil insuficient identificat, fără număr de cadastru şi de carte funciară.
S-a invocat că asupra imobilului urmărit au fost solicitate două executări silite, iar cererea de încuviinţare a executării a fost formulată în baza unui titlu executoriu care nu mai produce efecte.
În ultimul motiv de recurs s-a susţinut că în mod greşit s-au respins probele solicitate cu interogatoriu şi expertiză financiar bancară, cu care a vrut să dovedească că s-au efectuat plăţi şi care este cuantumul real al debitului.
Prin întâmpinare, intimata-creditoare a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect instanţa de apel a reţinut caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei conform art. 379 C. proc. civ.
La termenul de azi intimata-creditoare a invocat excepţia de necompetenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea cererii faţă de modificările aduse codului de procedură civilă, prin Legea nr. 219/2005 şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.
Ambele excepţii nu sunt întemeiate.
Referitor la excepţia de necompetenţă Înaltei Curţi în soluţionarea recursului:
Prin Legea nr. 219 din 5 iulie 2005, privind aprobarea OUG nr. 138/2000, pentru modificarea şi completarea codului de procedură civilă, s-a prevăzut la art. II alin. (3) că recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii, sunt de competenţa curţilor de apel.
Decizia atacată prin recursul dedus judecăţii a fost pronunţată însă la data de 31 mai 2004, când curtea de apel era instanţa competentă să soluţioneze cererea potrivit dispoziţiilor legale de la acea dată.
Aşa fiind, cererea de recurs formulată de debitoare este de competenţa Înaltei Curţi, care o reţine spre soluţionare.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate a căii de atac a recursului:
Potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., text de lege în vigoare la data pronunţării deciziei atacate „Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Aceste dispoziţii legale, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, privind aprobarea OUG nr. 138/2000, pentru modificarea şi completarea codului de procedură civilă prevăd că „Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite, nu este supusă nici unei căi de atac".
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că la data pronunţării deciziei recurate, dispoziţiile art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., nu prevedeau expres inadmisibilitatea căilor de atac împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite.
„per a contrario", această încheiere, putea fi atacată cu apel şi respectiv recurs de către debitoare.
Criticile recurentei privind încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) nu sunt întemeiate.
Creditoarea B.R.D. – G.S.G. SA a solicitat încuviinţarea executării silite asupra imobilului format din teren în suprafaţă de 11.100 mp. şi construcţia C.C.P., împotriva debitoarei SC P. SA în baza contractului de ipotecă autentificat la 16 martie 1999 la B.N.P. B.N. şi a titlului executoriu – contractul de credit din 16 martie 1999 şi a actelor adiţionale la acesta.
Sesizată cu cererea, instanţa avea obligaţia să verifice îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 3731 C. proc. civ., art. 56 din Legea nr. 58/1998, iar creanţa constatată prin titlul executoriu să fie certă, lichidă şi exigibilă în condiţiile art. 379 alin. (3) C. proc. civ.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că aceste cerinţe au fost îndeplinite, au admis cererea creditoarei şi au dispus încuviinţarea executării silite.
Susţinerea recurentei că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 379 C. proc. civ., va fi înlăturată cât timp creditoarea a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile aşa cum prevăd dispoziţiile legale menţionate.
Apărarea recurentei în sensul că graficul de eşalonare a ratelor din contractul de credit nu mai corespunde, întrucât a efectuat o parte din plăţi nu poate fi invocată în cadrul încuviinţării executării silite, procedură necontencioasă prevăzută de dispoziţiile art. 335 şi următoarele C. proc. civ., în care debitorul nu poate contesta creanţa şi modul de executare a acesteia de către creditor.
Celelalte critici invocate de debitoare privind urmărirea unui imobil identificat greşit, o dublă executare a aceluiaşi imobil sau respingerea în mod greşit de instanţă a probelor cu interogatoriu şi expertiză financiar bancară, pot fi formulate în cadrul unei contestaţii la executare, în temeiul art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
De altfel, prin sentinţa nr. 995 din 28 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, rămasă definitivă prin Decizia nr. 486 din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC P. SA, s-a numit administrator judiciar şi s-a stabilit termen pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică.
Se va respinge excepţia de necompetenţă şi cea de inadmisibilitatea căii de atac invocată de intimata creditoare.
Conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de necompetenţă şi de inadmisibilitatea căii de atac invocate de intimata creditoare.
Respinge recursul declarat de debitoarea SC P. SA Baloteşti, prin administrator judiciar SC R.P.T.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 244 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5282/2005. Comercial → |
|---|
