ICCJ. Decizia nr. 5282/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5282/2005
Dosar nr. 10753/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 21 aprilie 2004, reclamanta D.G.F.P. a Judeţului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu să se constate nulitatea radierii SC C. SRL cu sediul în comuna Roata de Jos, Judeţul Giurgiu, în temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 428/2002.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin încheierea nr. 704/2001 a Judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus radierea SC C. SRL, în temeiul art. 2 şi 4 din Legea nr. 314/2001. Cum societatea are datorii la bugetul de stat, conform procesului – verbal din 3 decembrie 1999, încheiat de G.F., sunt îndeplinite cerinţele art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru constatarea nulităţii de drept a radierii.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa comercială nr. 249, pronunţată la data de 14 aprilie 2004 respinge acţiunea reclamantei, reţinând în considerente că reclamanta nu a probat existenţa menţinerii radierii societăţii comerciale, în condiţiile în care prin încheierea din 14 noiembrie 2001 Judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Giurgiu constată doar dizolvată de drept societatea.
Pe de altă parte tribunalul mai reţine distinct de netemeinicia pe fond a cererii reclamantei, că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., nu este admisibilă, reclamanta având la îndemână procedura prevăzută de art. 6 şi 25 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului, şi o acţiune în realizare în contradictoriu cu persoanele juridice vizate pentru stabilirea existenţei obligaţiilor bugetare invocate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 416 din data de 5 octombrie 2004.
Confirmând sentinţa tribunalului, Curtea de Apel constată că raţionamentul instanţei este corect, reclamanta având la dispoziţie procedura specială prevăzută de art. 6 şi 25 din Legea nr. 26/1990 şi nu o acţiune de drept comun pentru constatarea nulităţii radierii.
În contra acestei decizii reclamanta D.G.F.P. a declarat, în termen legal recurs, solicitând modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticii următoarele:
- au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 428/2002, care instituie o nulitate de drept a radierii societăţilor comerciale care au datorii la bugetul de stat;
- s-a considerat în mod eronat că în speţă calea de urmat este cea a procedurii speciale instituite de Legea nr. 26/1990.
- nulitatea prevăzută de art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 este o nulitate absolută ce poate fi invocată de oricine are interes şi chiar din oficiu şi este imprescriptibilă.
Recursul nu este fondat.
1. Trebuie precizat în prealabil că prima instanţă respinge acţiunea recurentei – reclamante ca nefondată pentru raţiunile mai sus înfăţişate, dar aduse şi argumentate de inadmisibilitate, a acţiunii; cărora însă nu le dă eficienţă, în sensul respingerii acţiunii pe excepţia de inadmisibilitate, astfel că aceste argumente apar superflue.
2. Curtea de Apel deşi menţine soluţia de respingere a acţiunii pe fond, argumentează pe inadmisibilitatea acţiunii în constatare, argumente lipsite de relevanţă juridică, în raport de soluţia pronunţată.
3. Cum soluţia de respingere a acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, este legală, Înalta Curte menţinând Decizia atacată, va suplini motivarea instanţei de apel, prin cele ce urmează:
4. În cauză, recurenta reclamantă nu a făcut dovada radierii societăţii pentru a se putea examina îndeplinirea condiţiilor constatării nulităţii de drept; astfel că sub acest aspect soluţia de respingere este corectă.
Potrivit reglementării instituite de Legea nr. 314/2001, radierea din oficiu nu intervin automat, ca urmare a nemajorării capitalului social în termenul prevăzut de art. 1 din Lege, ci reprezintă momentul final, al unui proces constând în dizolvarea de drept şi lichidarea societăţii comerciale, pe data lichidării societăţii comerciale se radiază din oficiu.
Prin urmare, critica de nelegalitate vizând nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 314/2001 nu este întemeiată. Pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din lege, în sensul constatării nulităţii de drept a radierii şi repunerii părţilor în situaţia anterioară, recurenta trebuia să facă dovada respectării procedurilor instituite de Legea nr. 314/2001 privitoare la dizolvarea de drept şi la lichidarea societăţii.
5. Constatarea nulităţii radierii, respectiv readucerea în fiinţă a societăţii comerciale care redobândeşte cu caracter retroactiv calitatea de subiect de drept, trebuie soluţionată în contradictoriu şi cu societatea comercială, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P., împotriva deciziei nr. 416 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5253/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5283/2005. Comercial → |
|---|
