ICCJ. Decizia nr. 5293/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5293/2005
Dosar nr. 1146/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1246 din 12 februarie 2004, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictor cu pârâta SC N.O. SA, având ca obiect numirea unui expert care să întocmească un raport asupra gestiunii societăţii pârâte, în temeiul art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată privind societăţile comerciale, ca nefondată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea A.G.A. din 6 august 2003, s-a aprobat raportul comisiei de cenzori şi a cenzorului independent, fapt ce prezumă că reclamanta care a participat la adunare a fost de acord cu toate operaţiunile din gestiunea societăţii pârâte în primele 6 luni ale exerciţiului financiar 2003 şi că nu sunt nereguli în administrarea societăţii.
S-a mai reţinut că solicitarea verificării respectării programului de investiţii de către acţionarii societăţilor mixte la constituirea cărora pârâta a adus aporturi în natură nu reprezintă o operaţiune din gestiunea societăţii pârâte întrucât efectuarea investiţiilor reprezintă o obligaţie care incumbă acţionarilor majoritari, iar SC N.O. SA nu are această calitate.
Situaţia este similară asocierilor în participaţiune în care nu pârâta urma să efectueze investiţiile, stadiul realizării lor, privindu-i numai pe asociaţi, calitate pe care S.I.F. T. SA nu o are.
Se mai arată că stabilirea veniturilor obţinute de societatea pârâtă din asocierile în participaţiune şi de societăţile mixte se reflectă în cota de profit sau cota minimă datorată pârâtei de asociatul din contractele de asociere în participaţiune şi în dividendele ce i se cuvin, iar măsurile luate de persoanele care au în responsabilitate gestionarea participaţiilor deţinute de pârâtă nu vizează o operaţiune din gestiunea pârâtei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 21 din 3 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis cererea reclamantei şi a desemnat în calitate de expert contabil prin tragere la sorţi pe dna. expert N.V., dispunând ca aceasta să întocmească un raport în care să răspundă la obiectivele stabilite de reclamantă la pct. 2 lit. a), b) şi c) din cerere. S-a fixat, prin aceeaşi decizie, un onorariu de expert provizoriu de 10.000.000 lei în sarcina societăţii pârâte şi s-a dispus înmânarea raportului de expertiză reclamantei şi cenzorilor societăţii pârâte, conform art. 1332 din Legea nr. 31/1990 modificată.
Criticile apelantei privind incidenţa şi eficienţa textelor de lege în cazul dat, ea fiind interesată de aspecte punctuale iar nu de întreaga gestiune a societăţii pârâte reflectată în raportul cenzorilor, s-au apreciat ca întemeiate de instanţa de apel în considerarea prevederilor art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată, drept pentru care cererea a fost admisă pe fond.
Instanţa de apel a înlăturat apărările intimatei şi a reţinut lipsa de legătură dintre solicitarea reclamantei de efectuare a unei expertize cu obiectivele prevăzute şi raportul comisiei de cenzori şi a cenzorului independent.
În contra deciziei menţionate pârâta SC N.O. SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:
- instanţa de apel a ignorat apărările pe care le-a formulat prin întâmpinare, înscrisurile pe care le-a depus şi faptul că, atât actele constitutive ale celor 18 societăţi mixte existente la data introducerii acţiunii cât şi contractele de asociere în participaţiune aflate în derulare prevăd obligaţii ferme pentru părţile contractante;
- nu s-a avut în vedere prin Decizia criticată că hotărârea A.G.A. din 6 august 2003, prin care s-a aprobat în unanimitate de voturi bilanţul-contabil şi anexele nu a fost anulată şi că reclamanta putea să uzeze de prevederile Legii nr. 525/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/2002 şi să ceară cenzorilor rapoarte cu privire la gestiunea societăţii, situaţie faţă de care acţiunea întemeiată pe prevederile art. 1332 din Legea nr. 31/1990 este inadmisibilă.
Intimata S.I.F. T. SA a depus întâmpinare solicitând în principal anularea recursului în baza art. 3021, raportat la art. 306 C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
I. Susţinerea intimatei cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de legalitate, exigenţă prevăzută de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită deoarece dezvoltarea în fapt a motivelor referă la aplicarea greşită a legii, în speţă art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată, încadrarea recurentei în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind corectă.
În ce priveşte încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogat, este de observat că instanţa s-a pronunţat asupra probelor încuviinţate nefiind întrunită ipoteza prevăzută de acest text de lege.
II. Prin Decizia criticată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1332 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată, dreptul comun în materie, care instituie pentru minorităţile de acţionari dreptul de a cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport care să le fie înmânat şi totodată predat oficial cenzorilor societăţii spre a fi analizat şi a propune măsuri corespunzătoare.
Cum această prevedere legală vine în completarea dispoziţiei art. 106 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 525/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital) pe care reclamanta, de asemenea şi-a întemeiat acţiunea, critica recurentei sub aspectul inadmisibilităţii acţiunii nu poate fi primită.
III. Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC N.O. SA, împotriva deciziei nr. 21/ COM din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5289/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5297/2005. Comercial → |
|---|
