ICCJ. Decizia nr. 5290/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 12 august 2003 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta SC A.F.P.C. SRL, Județul Mehedinți, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL, anularea convențiilor încheiate la data de 16 decembrie 2001 și respectiv 30 decembrie 2001 și, pe cale de consecință anularea facturilor fiscale întocmite în baza minutelor.
în motivarea cererii sale reclamanta a arătat că la data de 16 decembrie 2001 a încheiat cu pârâta o convenție prin care conveneau să fie părți în procesele ce se vor intenta împotriva SC I.C.P.P.A.M. Balotești, pentru daunele produse, privitoare la marfă și transport efectuat cu scrisorile de trăsură din 31 octombrie 2001 pentru SC V. SRL. Prin aceeași minută părțile au încheiat o novație prin care reclamanta a preluat cheltuielile de transport efectuat de pârâtă către SC V. SRL, conform scrisorilor de trăsură menționate.
Mai susține reclamanta că SC V. SRL a asigurat plata către pârâta a transportului cu fila C.E.C., care s-a dovedit a fi fără acoperire. Că, urmare novației convenite, pârâta avea obligația de a descărca pe vechiul debitor SC V. SRL de datorie, dar aceasta, deși a recuperat suma de bani, prin novație, nu a remis filele C.E.C. și a făcut plângere penală împotriva societății SC V. SRL, punând-o în imposibilitate pe reclamanta să mai recupereze suma de bani de la SC V. SRL.
Totodată reclamanta a arătat că referitor la minuta din 30 decembrie 2001, încheiată în completarea minutei din 16 decembrie 2001, a înțeles să preia și suma de 100.233.307 lei, reprezentând regularizări transport C.F.R., precum și cheltuielile de transport efectuate de pârâtă către SC A.P.C. SRL București cu scrisorile de trăsură din 23 octombrie 2001 și din 15 octombrie 2001, în sumă totală de 527.876.860 lei.
Că, deși din întreaga datorie preluată prin minuta din 30 decembrie 2001 a achitat cea mai mare parte, rămânând un rest de achitat de 202.342.150 lei, pârâta nu a remis filele C.E.C. către debitorul cedat SC A.P.C. SRL București și nici către reclamanta, a formulat plângeri penale solicitând aceiași sumă de bani și de la debitorul cedat, încălcându-și astfel obligațiile asumate prin minută și acționând cu viclenie pentru recuperarea creanțelor atât de la reclamantă cât și de la debitorii cedați.
Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1320/ C din data 21 octombrie 2003 a admis acțiunea reclamantei a anulat "minutele" încheiate la data de 16 decembrie 2001 și la 31 decembrie 2001, precum și facturile fiscale întocmite în baza lor.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut atitudinea dolozivă a pârâtei la momentul încheierii convențiilor materializată în interesul de a încerca recuperarea prejudiciului pe mai multe căi, atitudine care a dus la vicierea consimțământului reclamantei, care dacă ar fi cunoscut de la început interesul pârâtei, nu ar fi contractat.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. în esență, pârâta a susținut că nu a fost dovedită existența dolului la momentul încheierii celor două convenții, întrucât încercările de recuperare a prejudiciului sunt ulterioare încheierii convențiilor.
A mai susținut pârâta că raportul contractual stabilit cu reclamanta a îmbrăcat forma unui contract de expediție în cadrul căruia sarcina stingerii debitului incumbă reclamantei.
Cu privire la cauza de nulitate reținută de prima instanță pârâta a susținut că în condițiile în care reclamanta a executat convențiile aceasta echivalează cu o ratificare expresă, ultima plată fiind efectuată la 10 februarie 2003.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 152 pronunțată la data de 6 aprilie 2004 a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința fondului în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Instanța de control a constatat că cele două convenții în mod greșit au fost calificate de prima instanță ca o novație subiectivă prin schimbare de debitor, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile unei novații, respectiv existența unui element nou față de vechea obligație și intenția părților de a nova.
Că, în cauză, reclamanta și-a asumat în calitate de mandant efectele actelor juridice încheiate în numele și pe seama sa de mandatarii SC V. SRL și SC A.P.C. SRL București, urmând să plătească prețul transporturilor efectuate în beneficiul său.
Totodată, instanța reține că raporturile dintre părți îmbracă forma unor contracte de transport pe calea ferată, în care pârâta este expediționarul, iar reclamanta este expeditorul, care a acționat prin intermediul a doi mandatari SC A.P.C. SRL București și SC V. SRL, iar prin încheierea celor două convenții intitulate "minute" s-au realizat acordul expeditorului mandant-reclamant de a-și asuma obligația de plată ce derivă din contractul de transport, fiind direct răspunzătoare de activitatea frauduloasă a mandatarilor pe care-i întrebuințează.
Referitor la cauza de nulitate a convențiilor reținută de prima instanță, dolul, curtea de apel constată că în speță nu s-a făcut dovada acestui fapt juridic, deoarece demersurile pârâtei pentru recuperarea datoriei, atât pe cale civilă, cât și pe cea penală, nu au valoarea unor manopere dolosive și sunt ulterioare încheierii convențiilor și nu concomitente, pentru a fi incidentă nulitatea.
în contra acestei decizii, reclamanta SC A.F.P.C. SRL Județul Mehedinți a declarat în termen legal, recurs pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond menținerea sentinței date de prima instanță.
în dezvoltarea criticilor formulate recurenta susține în esență următoarele:
1. prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2004 instanța a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și art. 292 C. proc. civ., consemnând în mod eronat că avocatul pârâtei-apelante a depus concluzii scrise, când în realitate concluziile au fost depuse la data de 31 martie 2004, conform vizei de primire;
2. instanța a încălcat principiul contradictorialității luând în considerare motive de apel noi, susținute oral, nemenționate în cererea de apel asupra cărora nu a existat o dezbatere contradictorie;
3. instanța a încălcat dispozițiile legale referitoare la probe și cele privind interpretarea actelor juridice prin referiri incorecte vizând cele două convenții și fără a fi interpretate unele prin altele ajungând la o concluzie greșită străină de intenția comună a părților de a prelua cheltuielile de transport de la cele două debitoare ale pârâtei, respectiv SC V. SRL și SC A.P.C. SRL București și a conlucra împreună la recuperarea prejudiciului;
4. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând existența unui contract de mandat încheiat cu debitorii SC V. SRL și SC A.P.C. SRL București în condițiile în care contractul convenit cu aceștia a fost de vânzare cumpărare porumb boabe, facturile emise privind contravaloarea mărfii și nu a transportului;
- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății reținând existența unui contract de transport încheiat cu pârâta, în condițiile în care debitorii cedați au avut contracte încheiate cu destinatarii mărfurilor din scrisorile de trăsură;
- din cele două minute rezultă îndeplinirea cerințelor art. 1131 C. civ., în sensul existenței unei obligații valabile, respectiv obligația dintre debitori și pârâtă, ce a fost înlocuită urmare novației cu o obligație nouă și nu așa cum eronat reține instanța de apel în sensul unui contract de mandat, reclamanta având calitatea de mandant;
5. instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției invocate în temeiul art. 292 C. proc. civ. și nici asupra mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv facturile emise de pârâtă către cele două societăți, debitoare, și nici cu privire la adresele emise de organele de cercetare penală referitoare la constituirea de către pârâtă ca parte civilă împotriva celor două debitoare.
6. instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii cu referire la cele două scrisori de trăsură din 30 octombrie 2001, care nu au legătură cu pricina, la împuternicirea din 25 octombrie 2001, care nu vizează transporturile efectuate până la 22 octombrie 2001;
Prin notele scrise depuse la data de 14 martie 2005, recurenta declară că renunță la primele două motive de recurs invocate.
Intimata pârâtă a depus la data de 25 martie 2005, întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei curții de apel.
Recursul este fondat pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura acestuia.
Reținând că cele două convenții intitulate "minute" încheiate de părți la 16 decembrie 2001 și respectiv 30 decembrie 2001, reprezintă asumarea de către reclamanta recurentă în calitate de mandant a efectelor actelor juridice încheiate în numele său și pe seama sa de mandatari SC V. SRL și SC A.P.C. SRL București, în cadrul unui contract de transport pe calea ferată, instanța denaturează actul convenit de părți, nesocotind clauzele clare și nesucceptibile de interpretare pe care acesta le conține.
Astfel, din examinarea celor două convenții rezultă, fără dubiu, așa cum o afirmă părțile semnatare "in terminus" că scopul încheierii lor este de conlucrare îndeaproape în vederea recuperării daunelor suferite privitoare privitoare la marfă și transport efectuate cu scrisorile de trăsură din 31 octombrie 2004 motivul conlucrării fiind acela că contravaloarea transportului se regăsește în valoarea mărfii, iar reclamanta recurentă se află în fază avansată de recuperare și valorificare a mărfii.
Așadar, preluarea cheltuielilor de transport de către recurenta este urmarea faptului că aceasta a preluat și valorificat marfa ce include și valoarea transportului și nu urmare a unor legații de mandat cum greșit interpretează instanța, denaturând clauzele clare și precise ale convenției.
Plecând de la o premisă greșită în examinarea obiectului dedus judecății, respectiv anularea celor două minute și a actelor subsecvente, concluzia instanței este lipsită de temei legal.
Potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților, ori, în speță părțile prin clauzele de mai sus invocate au arătat rațiunea și utilitatea pentru care au încheiat cele două minute, instanța neputând schimba clauzele clare și precise, deoarece aceasta semnifică o violare a legii părților.
Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății în raport de cele convenite de părți prin cele două minute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5390/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Comercial → |
|---|
