ICCJ. Decizia nr. 527/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2005 din 10 mai 1996, reclamanta SC B.S.I. SRL Reșița, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Reșița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de 45.135.487 lei, reprezentând contravaloarea cisternei și 7.569.600 lei, contravaloarea benzinei.
în motivare se arată că în baza relațiilor comerciale existente între reclamantă și SC B. SA Moinești Bacău, la data de 13 octombrie 1995, autocisterna condusă pe strada Unirii din Moldova Nouă a fost lovită, în spate, de un autoturism. Urmarea impactului ambele autovehicule au luat foc, autocisterna arzând în proporție de 90%, iar benzina ce se afla aici a ars în totalitate.
Din procesul verbal de constatare din 13 octombrie 1995, încheiat de Poliția Moldova Nouă, a rezultat că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autoturismului S.V., care nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autocisterna, ce transporta 9.462 litri benzină și care în urma impactului s-a aprins arzând 90%. Reclamanta a mai arătat că, contravenientul a semnat procesul verbal fără obiecții, iar la data de 16 octombrie 1995, acesta a întocmit înștiințarea către SC A. SA, pentru acordarea de despăgubiri întrucât era asigurat. De asemenea, reclamanta a arătat că la data de 20 octombrie 1995, cu act la somat pe cel vinovat de producerea accidentului de a se prezenta la sediul societății pentru a achita paguba creată, acesta însă nu a răspuns somației. Iar, prin actul din 9 aprilie 1996, pârâta SC A. SA Reșița a recomandat reclamantei să se adreseze instanței.
Reclamanta a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor indicate în acțiunea introductivă, reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflație din ziua plății.
Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 762 din 2 decembrie 2004, a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 53.705.087 lei.
Pârâta a declarat apel, care prin decizia civilă nr. 34 din 9 aprilie 1998 a fost admis, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 2044 din 14 mai 1998, iar prin sentința civilă nr. 911 din 15 martie 2004, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La termenul din 15 martie 2004, după repunerea pe rol, pârâta a dovedit că reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal cu sumele cerute inițial în fața instanței civile.
în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, din analiza cărora instanța a reținut că în urma coliziunii a două autovehicule, una dintre ele, aparținând reclamantei a ars în totalitate împreună cu carburantul cu care era încărcat. Reclamanta a chemat în judecată pârâta ca asigurător, solicitând recuperarea de la aceasta a sumelor de care a fost păgubită prin accident.
Asigurătorul a solicitat stabilirea culpei în producerea accidentului astfel, că în urma a trei expertize tehnice de specialitate, s-a dovedit vinovăția inculpatului S.V. în producerea accidentului, care era asigurat la unitatea pârâtă.
Având în vedere că împotriva inculpatului au fost luate măsuri legale de natură penală, fiind condamnat prin decizia penală nr. 855/ R din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, având în vedere că reclamanta s-a constituit parte civilă în procesul penal, și că instanța penală s-a pronunțat și asupra laturii civile reprezentând despăgubiri, valoarea mașinii și a carburantului, având în vedere că decizia este definitivă și a fost executată de pârâta asigurător prin ordinul de plată nr. 542 din 24 octombrie 2003, în valoare de 189.014.703 lei, precum și despăgubirile civile din decizia penală au același obiect cu despăgubirile din cererea de față, Tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect.
împotriva susmenționatei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acesteia, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru suma de 7.144.651.953 lei, reprezentând valoarea reactualizată a autocisternei, valoarea mărfii transportate, precum și valoarea profitului net nerealizat, datorită lipsei de folosință a autocisternei. în motivare se arată că instanța de fond le-a respins acțiunea, motivând că s-a constituit parte civilă în dosarul penal și că, prin decizia penală nr. 855/ P această cerere a fost rezolvată. Este inexact acest lucru, deoarece acest dosar civil a stat în nelucrare până s-a soluționat dosarul penal, iar cererea adresată pe cale civilă nu a fost soluționată de instanță.
Este de asemenea, adevărat că acțiunea civilă nu a fost rezolvată dar nici nu s-a perimat. Instanța a fost investită în mod legal pentru recuperarea sumei de 45.135.487 lei, contravaloarea cisternei și 7.569.000 lei, contravaloarea benzinei, dar aceasta a fost în anul 1996 când s-a înregistrat cererea la Tribunalul Caraș-Severin. Apelanta mai arată că, dacă ar împărtăși ideea că a fost despăgubită prin sentința penală înseamnă că ar fi un "plus petitum" că li s-a dat mai mult decât a cerut. Dar, în realitate pretențiile sale nu au fost rezolvate de instanță, în dosarul de față în care nu s-a făcut nici o probă. Așa deci, suma ce le-a fost acordată nu este corect calculată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului menținerea sentinței pentru autoritatea lucrului judecat. în motivare se arată că, urmare a procesului penal privind pe asiguratul S.V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, cauza civilă de pe rolul Tribunalului Caraș-Severin este suspendată. în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, s-a reținut că prejudiciul este în sumă de 54.067.615 lei, rezultat din distrugerea unei autocisterne încărcate cu carburant, iar totalul este compus din 8.932.128 lei, prețul benzinei și 45.135.487 lei, contravaloarea autocisternei. în dosarul penal, SC B.S.I. SRL a solicitat recuperarea sumei de 412.809.131 lei, reactualizată și cere ca suma să fie achitată de SC A. SA, constituindu-se astfel parte civilă în procesul penal. Și la judecarea cauzei penale după prima casare, partea civilă și-a menținut pretențiile la același cuantum și cu aceleași componente valorice, respectiv valoarea autocisternei și valoarea benzinei. în fața Curții de Apel Timișoara, la rejudecarea după a doua casare a cauzei penale, aceasta a făcut obiectul dosarului. Urmare a solicitării părții civile, pentru expertiza contabilă admisă ca probă s-au stabilit ca obiective ale părții civile SC B.S.I. SRL și stabilirea valorii despăgubirilor pentru "lipsa de folosință" a autocisternei de la data accidentului și pentru "lipsa de folosință" a banilor reprezentând contravaloarea benzinei. Față de rezultatele expertizei, reclamanta și-a majorat pretențiile ca parte civilă, solicitând plata sumei de 7.144.651.953 lei. Constituirea ca parte civilă cu această sumă este reținută de Curtea de Apel Timișoara, în decizia penală nr. 855/ R din 18 septembrie 2003, care a constatat justificate pretențiile acesteia privind acordarea sumei de 48.500.486 lei, reprezentând cuantumul actualizat al sumei de 18.465.294 lei, reprezentând contravaloarea cisternei. Totodată, a constatat justificate pretențiile pentru recuperarea contravalorii cantității de benzină distruse, respectiv suma de 140.514.217 lei. Celelalte pretenții formulate de partea civilă fiind respinse ca nejustificate. Astfel, acțiunea civilă s-a alăturat acțiunii penale și a fost soluționată definitiv împreună cu aceasta, aflându-se în prezența autorității lucrului judecat, hotărându-se cu această autoritate care sunt sumele care i se cuvin reclamantei. Pretențiile formulate de reclamantă prin cererea de apel cu totul noi și distincte față de cele formulate în primă instanță, nu au fost solicitate primei instanțe și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 294 alin. (2), așa cum se pretinde. în același timp, pretențiile reclamantei au fost actualizate în dosarul penal în care aceasta s-a constituit parte civilă, iar achitarea integrală a lor s-a făcut din proprie inițiativă așa cum a demonstrat prin copia ordinului de plată prezentat instanței.
în considerarea celor prezentate mai sus, intimata solicită a se constata autoritatea de lucru judecat, așa cum a constatat-o și prima instanță care a respins cererea reclamantei ca fiind fără obiect.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 227 din 30 iunie 2004, a respins apelul formulat de apelanta SC B.S.I. SRL Reșița, împotriva sentinței civile 911 din 15 martie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, în contradictoriu cu intimata SC A. SA Reșița.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, din actele dosarului că în urma unui accident rutier, autocisterna reclamantei a luat foc, vinovat de producerea accidentului fiind S.V., conducătorul autoturismului care nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autocisternă.
împotriva conducătorului auto, reclamanta s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prin decizia penală nr. 855 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, inculpatul a fost obligat, în solidar cu SC A. SA, să plătească reclamantei 48.500.486 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cisternei, prin aplicarea indicelui de inflație, până la data de 31 mai 2003, și în continuare până la punerea în executare a hotărârii, precum și a sumei de 140.514.217 lei, reprezentând contravaloarea cantității de benzină prin aplicarea indicelui de inflație până la data de 31 mai 2003 și în continuare până la punerea în executare a hotărârii.
Cu ordinul de plată nr. 542 din 24 octombrie 2003, pârâta a achitat reclamantei, despăgubirile stabilite prin susmenționata decizie.
Curtea a constatat că în cauză nu este aplicabil art. 294 alin. (2) C. proc. civ., întrucât solicitările apelantei nu se încadrează în acest text, care privește dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte hotărâri ivite după darea hotărârii.
Instanța de fond a reținut corect că dispozițiile civile din decizia penală au același obiect cu despăgubirile care fac obiectul cauzei de față, acestea constând în contravaloarea actualizată cu indicele de inflație, a cisternei și a benzinei.
De asemenea, Curtea a reținut că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, respectiv proba cu înscrisuri și expertiză, din care rezultă întinderea prejudiciului.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC B.S.I. SRL Reșița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se arată că deși s-a constituit parte civilă în procesul penal, acțiunea sa în pretenții nu a fost rezolvată, despăgubirile fiind stabilite la nivelul anului 1996, despăgubiri la care nu s-a adăugat indicele de inflație. Arată recurenta că în fapt, contravaloarea reactualizată a autocisternei, a mărfii transportate și a profitului net realizat, din anul 1996 și până la data la care a fost despăgubită, este de 7.144.651.953 lei.
De asemenea, recurenta a învederat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, cum greșit s-a reținut, instanța penală nefăcând aplicarea art. 998 C. civ., care prevede că paguba trebuie recuperată integral.
Recurenta a solicitat admiterea recursului casarea deciziei Curții de Apel Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Caraș-Severin, în raport de faptul că procesul a fost soluționat pe cale de excepție, fără a fi rezolvat fondul cauzei.
Intimata SC A. SA Reșița a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat, în cauză instanța penală soluționând, definitiv, pretențiile reclamantei, izvorâte dintr-o faptă penală astfel că există autoritate de lucru judecat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de reclamantă și a cazurilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, neexistând motive de nelegalitate.
Astfel, prin decizia penală nr. 855 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția penală constatând vinovăția inculpatului S.V. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 219 alin. (3) C. pen., a dispus condamnarea acestuia, precum și obligarea, în solidar cu SC A. SA, sucursala Caraș - Severin, la plata către SC B.S.I. SRL Reșița, a despăgubirilor civile în cuantum de 48.500.486 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cisternei, cu indicele de inflație până la 31 mai 2003 și, în continuare, până la punerea în executare a hotărârii și a sumei de 140.514.217 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cantității de 9.462 litri benzină, cu indicele de inflație, până la 31 mai 2003, și în continuare până la achitarea debitului.
în cadrul procesului penal, s-a stabilit că în data de 13 octombrie 1995, inculpatului S.V., conducea autoturismul proprietate personală cu o viteză mai mare decât cea legală, iar datorită acestui fapt nu a mai putut evita impactul cu o autocisternă, proprietatea SC B. SA Moinești, care transporta 9.462 litri benzină, proprietatea SC B.S.I. SRL Reșița. în urma impactului a izbucnit un incendiu, care a distrus autocisterna în proporție de 80%.
în cauza penală SC B.S.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 7.144.651.953 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a autocisternei, a mărfii transportate și a valorii profitului net impozabil nerealizat, datorită lipsei de folosință a cisternei.
în considerentele deciziei penale s-a reținut că SC B.S.I. SA a achitat SC B. SA Moinești suma de 18.465.294 lei, reprezentând contravaloarea autocisternei, societate care practic a cesionat drepturile de a pretinde despăgubiri în privința autocisternei.
în baza art. 998 C. civ., art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat în solidar cu SC A. SA la plata sumelor anterior menționate către SC B.S.I. SA.
Instanța penală a reținut că nu sunt justificate despăgubirile solicitate privind lipsa de folosință a autocisternei, în condițiile în care acest drept revine proprietarei acesteia, SC B. SA Moinești.
Revenind la recursul care face obiectul acestei cauze, înalta Curte constată că prin ordinul de plată 542 din 24 octombrie 2003, pârâta a achitat reclamantei despăgubirile civile stabilite prin decizia penală anterior menționată.
în cauză, în mod corect, s-a stabilit că prin executarea, de bună voie, de către pârâtă a dispozițiilor hotărârii penale definitive pretențiile din prezenta cauză sunt rămase fără obiect.
Se observă, că atât în procesul penal cât și în cauza de față, (în fapt, prin cererea de apel) reclamanta a solicitat despăgubiri în cuantum de 7.144.651.953 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a autocisternei, a benzinei distruse, precum și valoarea profitului nerealizat, ca urmare a lipsei de folosință a autocisternei.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente și poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Totodată, prin norma legală citată, se stabilește că repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
în art. 19 C. proc. pen., se arată că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infracțiune, iar judecata în fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
în cauza dedusă judecății, recurenta SC B.S.I. SRL Reșița s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar paralel a formulat acțiune în pretenții și în fața instanței civile.
în temeiul dispozițiilor anterior menționate, instanța de fond a suspendat procesul civil până la soluționarea definitivă a procesului penal.
Constatând că odată cu soluționarea laturii penale a cauzei, instanța penală a soluționat definitiv și acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S.I. SRL, pretențiile acesteia au fost respinse după repunerea pe rol de către instanța civilă, mai ales că pârâta din prezenta cauză, a și achitat despăgubirile către reclamantă astfel cum au fost stabilite prin hotărârea penală.
înalta Curte constată în conformitate cu dispozițiile art. 20 C. proc. pen., că pârâta nu putea să pornească acțiune în fața instanței civile decât dacă instanța penală, prin hotărâre definitivă, ar fi lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Ori, în cauză, instanța penală a admis în parte acțiunea civilă pornită de recurenta din prezenta cauză.
Mai mult decât atât, reclamanta se constituise parte civilă în dosarul penal, cu sumele cerute inițial în fața instanței civile, ceea ce subliniază intenția acesteia de a obține două titluri executorii pentru sume de bani care derivă din același obiect și aceeași cauză încercând astfel să înfrângă principiul autorității de lucru judecat.
în mod corect, a reținut instanța de apel că prin cererea de apel (cerere reiterată de altfel și în recurs), reclamanta a formulat pretenții diferite față de cele solicitate în primă instanță, iar în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., întrucât suma solicitată nu poate forma obiectul unor dobânzi, rate, venituri ajunse la termen sau orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost îndestulată prin punerea în executare a dispozițiilor hotărârii penale cu privire la achitarea despăgubirilor civile.
în consecință, având în vedere considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 582/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 519/2005. Comercial → |
|---|
