ICCJ. Decizia nr. 5297/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5297/2005
Dosar nr. 2318/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13165 din 2 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U.S.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I. SA Govora, constatând prescris dreptul la acţiune.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că suma de 707.866.624 lei solicitată de reclamantă prin acţiune cu titlu de preţ, a devenit scadentă, conform convenţiei la 20 zile de la emiterea facturilor, respectiv la 29 iulie 2001, 30 iulie 2001, 1 august 2001, 5 august 2001, 6 august 2001 şi respectiv 8 august 2001, aşa încât cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 octombrie 2004 a fost promovată în afara termenului general de prescripţie prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune fiind prescris atât pentru obligaţia principală, preţul, cât şi pentru accesoriu, dobânda aferentă, conform art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Reclamanta SC U.S.G. SA a declarat apel împotriva sentinţei pe care o critică pentru nelegalitate susţinând incidenţa art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, faţă de faptul că pârâta a recunoscut existenţa creanţei sub rezerva cuantumului ei, în cadrul procedurii de conciliere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială prin Decizia nr. 301 din 11 aprilie 2005 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat, reţinând că încercarea de conciliere nu se numără printre cazurile de întrerupere prevăzute de lege iar plata parţială efectuată de pârâtă prin compensare nu priveşte facturile care fac obiectul litigiului.
În contra deciziei menţionate reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., arătând că:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra procesului verbal nr. 3340 din 24 aprilie 2001, încheiat între SC S. SA şi SC M.T. SA, prin care debitoarea recunoaşte cesionarea datoriilor către recurentă, depus la instanţa de fond;
- greşit instanţa de apel nu a făcut aplicarea art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, cu privire la întreruperea prescripţiei faţă de recunoaşterea datoriei de către intimată prin adresa din 28 iulie 2004.
Intimata, SC M.T.I. SA a depus întâmpinare invocând pe cale de excepţie informitatea recursului faţă de faptul că pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care acesta se întemeiază a fost abrogat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, iar pe fond a solicitat respingerea recursului întrucât nici procesul verbal din 24 aprilie 2001, pe care l-a încheiat cu SC S. SA şi nici adresa din 28 iulie 2004 nu conţin o recunoaştere a datoriei în sensul art. 16 din decretul nr. 167/1958.
Recursul nu este fondat.
Trebuie mai întâi precizat că hotărârile în cauză au fost pronunţate sub incidenţa Legii nr. 195/2004, iar nu a Legii nr. 219/2005, cum greşit susţine intimata, pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care recurenta şi-a întemeiat recursul, fiind deci în vigoare la data atacării lor.
Potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susmenţionat modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Ori, în speţă, motivele de apel formulate de reclamantă nu fac referire la procesul verbal din 24 aprilie 2001, şi în care, de altfel, nu figurează ca parte, sentinţa nefiind criticată sub acest aspect.
Drept urmare, instanţa de apel nu a fost în situaţia de a se pronunţa asupra unei probe administrate nefiind întrunită deci exigenţa art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Nici critica cu privire la interpretarea conţinutului adresei din 28 iulie 2004, în absenţa unei recunoaşteri explicite şi exprese a datoriei ce formează obiectul acţiunii şi a incidenţei art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, nu se încadrează în ipoteza art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât acest înscris a fost analizat de instanţa de apel în considerentele deciziei sale.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 301 din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5293/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5327/2005. Comercial → |
|---|
