ICCJ. Decizia nr. 5327/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5327/2005
Dosar nr. 8391/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanţii P.C. şi P.E. au solicitat ca, în contradictoriu cu B., sucursala Constanţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de credit din 25 septembrie 1996 şi a contractului de garanţie imobiliară încheiat la 24 septembrie 1996 cât şi restabilirea situaţiei anterioare.
Motivându-şi cererea reclamanţii invocă lipsa consimţământului reclamantei P.E. şi a debitorului co-garant M.S., care nu au semnat actele a căror anulare se cere.
Un alt motiv este acela că imobilul grevat cu ipotecă nu a fost corect individualizat, încălcându-se principiul specializării ipotecii.
Şi M.S. a formulat, la data de 23 septembrie 1999, cerere de intervenţie în nume propriu solicitând, de asemenea, constatarea nulităţii absolute a convenţiei de credit din 25 septembrie 1999 pentru lipsa consimţământului, respectiv pentru lipsa semnăturii pe acest contract.
Reclamanţii au renunţat la cererea privind restabilirea situaţiei anterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 59 din 29 martie 2004 a respins ca nefondată contestaţia reclamanţilor şi cererea de intervenţie a lui M.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că înscrisul reprezentând convenţia de credit din 25 septembrie 1996 face dovada menţiunilor sale până la înscrierea în fals, iar expertiza grafologică nu a răsturnat această prezumţie de validitate deoarece s-a stabilit că reclamanţii au semnat contractele. Doar în ceea ce priveşte semnătura reclamantei P.E. pe contractul de garanţie s-a apreciat că nu există certitudine dar instanţa a aplicat dispoziţiile art. 1169 C. civ., prezumând că semnătura aparţine reclamanţilor.
S-a considerat că faţă de contractul de credit reclamanţii sunt terţi şi deci nu era necesar să semneze acest contract, iar în ceea ce priveşte încălcarea specializării ipotecii instanţa a reţinut că sunt precizate atât natura cât şi situaţia fiecărui imobil al debitorului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii P.C. şi P.E. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se arată că a fost greşit aplicat art. 948 C. civ. faţă de faptul că expertiza grafologică precizează că nu se poate stabili dacă cea de a 2 a semnătură a fost executată de P.E.
Referitor la aplicarea art. 1774 C. civ., privind principiul specializării ipotecii recurenţii susţin că acest contract este nul pentru că lipseşte identificarea corectă a imobilului.
Se mai susţine şi că întinderea obligaţiei nu este certă pentru contractul de garanţie care a fost încheiat cu o zi înainte.
Recursul reclamanţilor este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la contractul de credit din 25 septembrie 1996 corect a reţinut instanţa de fond că acesta a fost încheiat între B. SA, sucursala Constanţa şi SC P.E. SRL şi prin urmare faţă de acest contract atât P.E. cât şi M.S. sunt terţi astfel că nu poate fi invocată lipsa semnăturilor lor de pe acest contract.
Referitor la contractul de garanţie imobiliară nu poate fi considerat nul pentru că reclamantul P.C. a semnat acest contract exprimându-se consimţământul, iar incertitudinile cu privire la semnarea de către P.E. pornesc de la simplitatea semnăturii care face ca tehnic să nu fie posibil ca expertul grafolog să identifice suficiente caracteristici pentru a se exprima cu certitudine dar, expertiza nu a infirmat valabilitatea semnăturii pentru a putea susţine lipsa consimţământului.
Nici motivul de nulitate privind încălcarea principiului specializării ipotecii nu este întemeiat pentru că au fost respectate condiţiile privind calitatea de proprietar al bunului, cerute de art. 1775 C. civ., cele privind specializarea ipotecii, respectiv identificarea imobilului prin actele de proprietate, descriere şi valoare astfel cum pretinde art. 1774 C. civ., iar lipsa intabulării noii construcţii de pe teren nu reprezintă o cauză de nulitate a contractului de ipotecă aşa cum şi reţine corect instanţa de fond.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 1776 C. civ., nici acest motiv de recurs nu este întemeiat întrucât prin contractul de ipotecă s-a determinat suma pentru care a fost constituită ipoteca indicându-se expres această sumă, respectiv 750.000.000 lei, conform convenţiei de credit din 24 septembrie 1996. Este fără relevanţă că exemplarul convenţiei de credit depus în dosarul de fond poartă data de 25 septembrie 1996 pentru că determinarea este făcută în însăşi contractul de ipotecă aşa cum s-a menţionat.
Negăsindu-se întemeiate nici unul dintre motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.E. şi P.C., împotriva sentinţei civile nr. 59 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5297/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5357/2005. Comercial → |
|---|
