ICCJ. Decizia nr. 5338/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5338/2005
Dosar nr. 1371/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2003, reclamanta SC A.R.A. SA a chemat-o în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le-a avut în baza prevederilor art. 4 lit. b) din HG nr. 1279/1990, privind înfiinţarea unor societăţi comerciale în domeniul asigurărilor şi că, în consecinţă, acest act normativ şi-a încetat efectele juridice cu privire la obligaţiile societăţii reclamante.
Prin cererea depusă la 24 februarie 2004, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a M.F.P. în calitate de reprezentant al S.R.
Prin încheierea de la 23 martie 2004, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., apreciind că raportat la obiectul cererii, prevederile HG nr. 1279/1990 şi atribuţiile conferite A.P.A.P.S., pârâta nu este parte în raportul juridic, neavând calitate procesuală pasivă.
Prin cererea depusă la 23 martie 2004, reclamanta şi-a modificat acţiunea conform art. 132 C. proc. civ., solicitând a se constata inexistenţa dreptului S.R. prin M.F.P. de a solicita obligarea societăţii reclamante la o sumă de bani în temeiul HG nr. 1279/1990, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Prin încheierea de dezbateri de la 27 aprilie 2004, având în vedere opunerea pârâtului M.F.P. la modificarea cererii după prima zi de înfăţişare, instanţa a constatat că cererea modificatoare depusă la 23 martie 2004 este depusă după prima zi de înfăţişare, fiind tardiv formulată şi a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată iniţial în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 5446 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate executarea unei obligaţii prevăzute în sarcina sa printr-un act normativ (HG nr. 1279/1990), urmărind prin aceasta constatarea unei situaţii de fapt şi nu constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept subiectiv.
Prin Decizia comercială nr. 72 din 2 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reţinut că este adevărat că reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul de a se constata inexistenţa dreptului statului prin M.F. de a solicita obligarea sa la plata unei sume de bani în temeiul HG nr. 1279/1990, însă nici aceasta nu se încadrează în condiţiile limitativ prevăzute de art. 111 C. proc. civ., deoarece în realitate reclamanta urmăreşte a se constata executarea unei obligaţii stabilite în sarcina sa printr-un act normativ.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti, iar pe fond, admiterea acţiunii.
Recurenta reclamantă susţine astfel că soluţia pronunţată de instanţa de apel este fundamental greşită, deoarece aşa cum rezultă din cuprinsul „modificării acţiunii" s-a cerut a se constata inexistenţa dreptului statului, prin M.F.P. de a solicita obligarea sa în temeiul unui act normativ (HG nr. 1279/1990) la o sumă de bani, împrejurare în care în mod eronat s-a apreciat că acţiunea în constatare este inadmisibilă şi a fost respinsă în consecinţă.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că pentru termenul din 23 martie 2004, reprezentând prima zi de înfăţişare, reclamanta a depus o cerere precizatoare şi a formulat şi o cerere de modificare a acţiunii, în termenul legal, conform dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., în sensul de a se constata inexistenţa dreptului statului de a solicita obligarea sa la plata unei sume de bani în temeiul HG nr. 1279/1990, astfel încât în mod greşit instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei este inadmisibilă în condiţiile art. 111 C. proc. civ., considerând că reclamanta, faţă de obiectul cererii, solicită să se constate o situaţie de fapt.
De altfel, din însăşi acţiunea introductivă reiese că se tinde la constatarea inexistenţei unui drept, chiar dacă nu s-a exprimat acest lucru direct, avându-se în vedere că s-a cerut să se constate că reclamanta şi-a îndeplinit o obligaţie de plată la un anumit nivel, obligaţia sa a încetat prin executare şi această încetare se impune a fi constatată printr-o hotărâre judecătorească.
În consecinţă, se reţine că greşit acţiunea a fost soluţionată pe cale de excepţie apreciindu-se eronat că este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi, drept urmare, se va admite recursul declarat în cauză de reclamantă, se vor casa ambele hotărâri şi se va trimite cauza spre rejudecare, pe fond, la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti.
Casează Decizia nr. 72 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi sentinţa civilă nr. 5446 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare, pe fond, la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5336/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Comercial → |
|---|
