ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5339/2005
Dosar nr. 1469/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta debitoare SC E. SRL a formulat contestaţie la executarea sentinţei comerciale nr. 1476 din 25 ianuarie 2001 a Judecătoriei Alexandria, titlul executoriu al executorului judecătoresc M.M., privind pe creditoarea C.M.U.A.
Motivându-şi cererea reclamanta arată că sentinţa nu a rămas definitivă şi în ea se face referire la un alt imobil care se execută silit în realitate.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 505 din 17 mai 2004 a admis contestaţia la executare, a înlăturat ca premature formele de executare şi a obligat-o pe creditoare la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că hotărârea nu este irevocabilă astfel încât cererea de executare este prematură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea susţinând că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, iar sentinţa care a fost luată în considerare de instanţa de fond nu are nici o legătură cu titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea, astfel că în mod greşit au fost înlăturate ca premature formele de executare.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 80 din 28 ianuarie 2005 a admis apelul creditoarei, a schimbat în tot sentinţa şi a respins contestaţia la executare ca nefondată.
S-a reţinut că sentinţa civilă nr. 1476 din 25 octombrie 2001, care reprezintă titlu executoriu este irevocabilă, iar celelalte sentinţe sunt fără relevanţă în cauză.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către debitor care susţine motivele, prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că Judecătoria Alexandria era competentă să soluţioneze contestaţia la executare nefiind o contestaţie la titlu. Pe de altă parte s-a dat ceea ce nu s-a cerut întrucât sentinţa civilă nr. 1476/2001 a Tribunalului Teleorman s-a bazat pe OG nr. 5/2001 (o creanţă născută dintr-un contract de vânzare cumpărare) iar sentinţa nr. 1676/2003 rezulta dintr-un partaj.
Este criticată hotărârea ca interpretând greşit actul dedus judecăţii, deoarece s-a pronunţat asupra executării silite ce avea la bază sentinţa nr. 1476/2001 dar aceasta fusese atacată separat.
De asemenea contestaţia viza înlăturarea formelor de executare realizate în baza sentinţei civile nr. 1676 din 23 iunie 2003.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiune s-a contestat executarea sentinţei comerciale nr. 1476 din 21 octombrie 2001 a Judecătoriei Alexandria motivat de faptul că aceasta nu este definitivă.
De asemenea şi procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 11 februarie 2004 priveşte acelaşi titlu executoriu, respectiv sentinţa comercială nr. 1476 din 25 octombrie 2001. Această sentinţă este pronunţată de Tribunalul Teleorman şi nu de Judecătoria Alexandria aşa cum greşit motivează contestatorul.
Faţă de această împrejurare competenţa de soluţionare a fost respectată, întrucât în realitate se contestă executarea sentinţei tribunalului nefiind întemeiat motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Nici critica referitoare la judecarea a altceva decât ce s-a cerut nu este întemeiată deoarece s-a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei nr. 1476/2001 a Tribunalului Teleorman şi s-a judecat această cerere.
Faptul că debitoarea intenţiona să înlăture cu această contestaţie formele de executare realizate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1676 din 23 iunie 2003, nu poate fi considerată ca o depăşire a limitelor investirii de către instanţa de fond.
Aşadar nu este întemeiată nici critica privind art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Pentru aceleaşi motive recurenta apreciază că a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii instanţa de apel apreciind că a fost investită cu o contestaţie împotriva executării silite bazate pe sentinţa nr. 1476/2001, când contestaţia viza înlăturarea formelor de executare bazate pe sentinţa nr. 1676 din 23 iunie 2003.
Nici reformulată astfel pentru a se încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., critica nu este fondată pentru că intenţia trebuie să se regăsească în cererea formulată la instanţa de fond.
Acţiunea este formulată clar ca o contestaţie la executarea sentinţei comerciale nr. 1476 din 21 octombrie 2001, aşa cum se menţionează expres la dosarul de fond nr. 889/2004, motiv pentru care va fi apreciată ca neîntemeiată şi critica bazată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Negăsindu-se întemeiate nici unul dintre motivele de recurs, urmează ca acesta să fie respins ca nefondat recursul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC E. SRL Alexandria, împotriva deciziei nr. 80 din 28 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5338/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5341/2005. Comercial → |
|---|
