ICCJ. Decizia nr. 5342/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5342/2005
Dosar nr. 2320/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 iulie 2004, reclamanta A.V.A.S. s-a solicitat ca pârâtul Î.P.I. să fie obligat la efectuarea investiţiilor de mediu în valoare de 28.500.000 lei, conform clauzei 8.9.6, coroborată cu anexa 4 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 24 martie 2000, obligaţie scadentă la 7 iulie 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 12463 din 12 noiembrie 2004, a respins acţiunea reclamantei.
Hotărârea a fost confirmată prin Decizia nr. 334 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că însăşi reclamanta a recunoscut că pârâtul a realizat lucrările de investiţie pentru protecţia mediului prevăzută în contract, fiind fără relevanţă din ce sursă s-au efectuat, întrucât finalitatea urmărită prin clauza contractuală, era aceea de a proteja mediul înconjurător, situaţia care este de interes public.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanţa nu a cercetat textele de lege invocate de reclamantă, respectiv art. 3 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din OG nr. 25/2002, critici ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că Decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă a OG nr. 25/2002 şi a prevederilor contractului încheiat între părţi.
S-a susţinut că intimata în calitate de cumpărător nu a făcut dovada efectuării investiţiilor din surse proprii, conform obligaţiilor asumate prin contract. Că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât potrivit actului adiţional contractul încheiat între părţi se afla în derulare.
Recursul nu este fondat.
Părţile au încheiat contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 24 martie 2000, prin care intimatul-pârât a dobândit un număr de 13.435 acţiuni în valoare de 335.875 mii lei, reprezentând 92,008 % din valoarea capitalului social subscris al SC R.C. SA.
La punctul 8.9.6, s-a inserat clauza conform căreia pârâtul s-a obligat să efectueze investiţiile cuprinse în avizul de mediu din 25 ianuarie 2000, pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, potrivit anexelor 4 şi 4-a, cu o extindere minimă de 28.500.000 lei.
În vederea executării acestor obligaţii, intimatul-pârât a încheiat cu SC B.A. SRL contractul de prestări servicii din 14 septembrie 2004, în valoare de 95.230.940 lei.
Lucrările au fost efectuate şi achitate integral, conform chitanţei din 5 octombrie 2001 şi procesului verbal de stingere a datoriilor din aceeaşi dată.
Critica recurentei că aceste lucrări au fost executate şi achitate de SC R.C. SA şi nu de intimatul-cumpărător nu are temei legal, cât timp în clauza de la punctul 8.9.6 din contract nu s-a stipulat ca lucrările să fie efectuate din surse proprii aşa cum s-a susţinut.
Deşi recurenta a invocat că lucrările executate de intimat reprezintă doar o parte din măsurile prevăzute în anexele la contract, nu a făcut dovezi în ce constau lucrările pretins a fi neexecutate de acesta.
Motivul întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanţa de apel nu a examinat critica privind aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din OG nr. 25/2002, va fi înlăturat, întrucât nu are temei legal, cât timp lucrările au fost executate la 5 octombrie 2001, iar OG nr. 25 a intrat în vigoare în anul 2002.
Deci, nu ne aflăm în prezenţa unui contract ce se afla în derulare la data adoptării OG nr. 25/2002, aşa cum s-a susţinut de către recurentă.
Pentru toate aceste considerente, se constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 334 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5341/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5344/2005. Comercial → |
|---|
