ICCJ. Decizia nr. 5341/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5341/2005
Dosar nr. 1556/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 9 iulie 2004, în dosarul nr. 3415/2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin înfiinţarea popririi până la concurenţa sumei de 117.260.152.765 lei, plus dobânzile bancare calculate până la stingerea integrală a creanţei şi 86.500 lei cheltuieli de executare, asupra conturilor debitoarei B.R.D. – G.S.G. deschise la terţul poprit B.N.R., la cererea creditoarei B.C.R. SA, sucursala Hunedoara, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 3100 din 8 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2830/2003 şi procesul verbal de cheltuieli de executare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că sunt întrunite condiţiile art. 372 şi următoarele C. proc. civ., încuviinţând în temeiul art. 3731 raportat la art. 3711 şi următoarele, coroborat cu art. 452 şi următoarele C. proc. civ., executarea silită prin poprire până la concurenţa sumei de 117.260.152.765 lei.
Prin Decizia comercială nr. 81 din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de debitoarea B.R.D. – G.S.G., împotriva încheierii mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii de folosinţă a creditorului nu este întemeiată şi că nici celelalte motive de apel nu pot fi primite, având în vedere că instanţa chemată să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite are obligaţia de a verifica doar aspecte formale ale titlului executoriu, neavând dreptul şi nici competenţa de a cenzura conţinutul acestuia, de a pune la îndoială valabilitatea acestuia din punct de vedere al conţinutului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs debitoarea B.R.D. – G.S.G., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului său şi respingerii cererii de încuviinţare a executării silite formulate de creditoarea B.C.R., sucursala Hunedoara.
Recurenta susţine astfel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că B.C.R., sucursala Hunedoara, nu este subiect de drept, neavând personalitate juridică şi nu poate fi subiect activ al executării silite, astfel încât în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a creditoarei B.C.R., sucursala Hunedoara, pentru că sucursala nu poate dobândi capacitate de folosinţă în baza prevederilor unui regulament de organizare şi funcţionare al persoanei juridice din care face parte, prin derogare de la dispoziţiile legale aplicabile, respectiv art. 41 C. proc. civ.;
Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că greşit i-a fost respinsă critica conform căreia prin încheierea apelată s-a încuviinţat executarea silită împotriva altui debitor decât cel care figurează în titlul pus în executare, împrejurare în care s-ar fi observat că B.R.D. – G.S.G. nu avea calitatea de debitor decurgând din titlul executoriu pus în executare silită; arată, de asemenea, că respectiva creanţă, pentru care s-a început executarea silită nu are un caracter cert, rezultând în mod evident din analiza dispozitivului titlului executoriu că acesta nu putea fi pus în executare pentru suma de 140 de miliarde lei şi, de asemenea, că hotărârea de validare a popririi are în vedere sume viitoare, ce se vor datora de către debitorul poprit pe măsură ce aceste sume intră în contul debitorului.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, este adevărat, aşa cum motivează curtea de apel în hotărârea pronunţată, că instanţa chemată să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite are obligaţia de a verifica doar aspecte formale ale titlului executoriu, fără a avea dreptul şi competenţa de a cenzura conţinutul acestuia, dar, cu toate acestea, ea are obligaţia de a verifica existenţa titlului executoriu, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, precum şi identitatea dintre părţile ce figurează în titlu şi cele menţionate în cererea de încuviinţare.
Ca atare, aceste verificări cu caracter sumar sunt necesare, pentru că în lipsa lor, există riscul declanşării unei executări silite nelegale.
În speţă, se constată că recurenta susţine constant, contrar creditoarei, că altul este debitorul ce figurează în titlul pus în executare, instanţele încuviinţând greşit executarea silită împotriva sa.
Pornind de la obligaţia respectării cerinţelor legale exprese ale art. 379 C. proc. civ., recurenta arată că nu are calitatea de debitor, decurgând din titlul executoriu pus în executare, întrucât, în speţă, executarea silită prin poprire împotriva sa se efectuează în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3100 din 8 decembrie 2003, pronunţată în dosarul 2830/2003 al Judecătoriei Hunedoara, în dispozitivul titlului executoriu menţionat, precizându-se că instanţa judecătorească validează poprirea înfiinţată prin adresa din 27 iunie 2003 a executorului bancar G.L., asupra contului bancar al debitoarei SC M.C.C. SRL Hunedoara, deschis la terţul poprit B.R.D. – G.S.G., sucursala Deva, dispunându-se ca terţul poprit să plătească creditoarei suma de 117.260.152.765 lei, plus dobânzile bancare calculate până la stingerea integrală a creanţei prin plată.
Din examinarea actelor dosarului se constată că prima instanţă a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite, dispunând executarea silită prin înfiinţarea popririi până la concurenţa sumei de 117.260.152.762 lei plus dobânzile bancare calculate până la stingerea integrală a creanţei asupra conturilor debitoarei B.R.D. – G.S.G., fără a-şi îndeplini obligaţia de a verifica şi de a stabili în afara oricărui dubiu identitatea debitorului asupra conturilor căruia a fost încuviinţată executarea silită, astfel încât critica formulată de recurentă se reţine a fi întemeiată.
Ca atare, se va admite recursul declarat de debitoarea B.R.D. – G.S.G. Bucureşti, vor fi casate hotărârile pronunţate şi se va trimite cauza la prima instanţă, spre rejudecarea cauzei, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici exprimate în recurs, pentru o corectă soluţionare a cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea B.R.D. – G.S.G. Bucureşti.
Casează Decizia nr. 81/ CC din 28 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi încheierea din 9 iulie 2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5342/2005. Comercial → |
|---|
