ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5350/2005
Dosar nr. 1929/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra revizuirii de faţă,
SC T.B. SRL Piatra Neamţ, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2586 din 14 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 10983/2004 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocând ca temei dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi arătând că soluţia este potrivnică faţă de deciziile nr. 1358 din 25 februarie 2005 şi respectiv nr. 2552 din 13 aprilie 2005, pronunţate tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în speţe similare.
Motivându-şi cererea revizuenta arată că, prin Decizia civilă nr. 2586 din 14 aprilie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul R.N.P. – D.S.N., a modificat Decizia şi admiţând apelul aceleiaşi părţi, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă, revizuenta din prezenta cauză, la plata sumei de 1.467.645.091 lei penalităţi de întârziere şi 80.846-802 lei cheltuieli de judecată.
Intimata în cererea de revizuire, R.N.P., a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Analizând cererea de revizuire se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 2586 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul reclamantei R.N.P., împotriva deciziei civile nr. 224 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, a modificat această decizie a admis apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei civile nr. 884 din 4 iunie 2004 a Tribunalului Neamţ.
A fost schimbată sentinţa de fond şi s-a admis acţiunea reclamantei fiind obligată pârâta SC T.B. SRL Piatra Neamţ la plata sumei de 1.467.645.091 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi 80.846.802 lei cheltuieli de judecată.
Celelalte două decizii care se susţine că sunt potrivnice cu Decizia nr. 2586 din 14 aprilie 2005 sunt Decizia nr. 1358 din 25 februarie 2005 şi respectiv nr. 2552 din 13 aprilie 2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aceste decizii privesc alte cauze având alte părţi decât revizuienta, respectiv SC S.P. SA Piatra Neamţ şi alt obiect, respectiv un alt contract de livrare masă lemnoasă.
Este adevărat că revizuenta semnalează o soluţionare diferită în speţe prin care se pune în discuţie aceeaşi problemă de drept: forţa majoră care determină exonerarea de plata penalităţilor, apreciată că există sau nu, în raport de probele administrate în diferitele cauze; această situaţie nu reprezintă însă un motiv legal de revizuire.
Cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., presupune existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
Neregăsind condiţia ca soluţiile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, urmează a fi respinsă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC T.B. SRL Piatra Neamţ, împotriva deciziei nr. 2586 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5349/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5358/2005. Comercial → |
|---|
