ICCJ. Decizia nr. 5358/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5358/2005
Dosar nr. 2038/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11292 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S.V. din Bucureşti prin care solicitase, în contradictoriu cu SC I.H.S.I. SA, să se dispună dizolvarea acestei societăţi întrucât nu s-a întrunit cvorumul necesar al acţionarilor pentru a se decide majorarea capitalului social de la 500.000.000 lei la 7.000.000.000 lei.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 90/ A din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii, că deşi la fond cauza a fost soluţionată la prim termen, reclamantul n-a dovedit că i s-ar fi produs vreo vătămare prin necomunicarea întâmpinării, aceasta neconţinând susţineri contrare celor din cererea de chemare în judecată.
Pe fondul litigiului s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada unei imposibilităţi reale de convocare A.G.A., respectiv nu a dovedit că ar fi convocat şi cei patru acţionari germani, aşa încât nu s-ar fi putut obţine qvorumul necesar pentru aprobarea majorării capitalului social.
De asemenea s-a reţinut că Legea nr. 32/2000 nu a stipulat un termen până la care capitalul social să fie majorat la 7 miliarde lei, iar art. 4 alin. (1) din Normele nr. 2 din 14 august 2000, care fac referire la termenul de 2 noiembrie 2001 nu prevăd că acest termen ar fi de decădere, aşa încât societatea pârâtă n-ar mai putea obţine avizul de funcţionare.
Oricum, dispoziţiile art. 232 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990 nu se includ în dispoziţiile legale în care dizolvarea are loc fără lichidare.
Cum reclamantul nu s-a prezentat la fond la judecată, cerând judecata în lipsă, nu se poate imputa instanţei lipsa de rol activ, acordarea unui termen pentru propunerea de probe noi, în condiţiile art. 132 pct. 1 C. proc. civ., fiind facultativă, aşa încât s-a apreciat drept temeinică şi legală şi sub acest aspect hotărârea de fond.
Nemulţumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul apreciază că instanţele au schimbat natura actului juridic dedus judecăţii, reţinând şi argumentând soluţiile date pe imposibilitatea întrunirii organelor statutare şi nicidecum, aşa cum susţinuse el, pe imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societăţii intimate, care, prin nemajorarea capitalului social, nu-şi mai poate continua activitatea.
Greşit instanţa de apel nu i-a solicitat dovezile de convocare a acţionarilor germani, dovezi ce se află la sediul societăţii intimate de la care, în baza rolului activ ce incumbă judecătorului, ar fi trebuit să le solicite dacă erau necesare şi utile cauzei.
Greşit instanţa de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada că societatea n-ar mai putea funcţiona, deoarece, chiar dacă vechiul aviz de funcţionare n-a fost retras, C.S.A., începând cu 2 noiembrie 2001, nu i-a mai acordat acest aviz de funcţionare deoarece nu-şi majorase capitalul social.
În final, apreciază că instanţa de fond a încălcat şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., pe lângă dispoziţiile art. 232 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 228 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Atât recurentul cât şi intimata au solicitat judecata recursului în lipsa lor.
La 14 martie 2004 recurentul a depus la dosar un act de control al C.S.A. din 28 septembrie 2004 din care rezultă că societăţii intimate i s-a acordat începând cu această dată avizul de dizolvare pentru motivele prevăzute de art. 222 lit. b), d) şi e) din Legea nr. 31/1990, iar la 9 noiembrie 2005 acelaşi recurent a învederat că prin încheierea nr. 34243 din 22 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, judecător delegat la O.R.C., a fost admisă cererea O.N.R.C. şi s-a constatat dizolvarea de drept a mai multor societăţi, printre care şi intimata, întrucât nu şi-a preschimbat certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (2) şi alin. (30) din Legea nr. 359/2004.
Alăturat s-a depus copia acestei încheieri.
Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Nejustificat recurentul critică instanţa de apel pentru schimbarea naturii juridice a actului dedus judecăţii, deoarece, argumentarea soluţiei a fost dată, ca de altfel şi la fond, în raport de argumentarea făcută de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv pe imposibilitatea majorării capitalului social pentru neîntrunirea cvorumului în A.G.A., necesar pentru această majorare, cauzată de lipsa acţionarilor germani.
Recurentul susţine neîntemeiat că instanţa de apel nu a avut rol activ, că nu a solicitat intimatei să facă dovada convocării acţionarilor germani, deoarece sarcina probei incumbă reclamantului, conform art. 1169 C. civ.
Chiar dacă recurentul a depus acte noi în recurs prin care dovedeşte că la 22 iulie 2005 s-a dispus dizolvarea de drept a intimatei, în raport de data promovării recursului şi de motivul invocat de reclamant în acţiunea sa drept temei al dizolvării, curtea apreciază că soluţiile, atât de fond, cât şi cea de apel, au fost temeinice şi legale, motivul de dizolvare invocat de reclamant neîncadrându-se în dispoziţiile art. 232 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990.
De altfel şi comisia de control, în septembrie 2004, avizase dizolvarea societăţii intimate pe un cu totul alt temei, respectiv pe dispoziţiile art. 222 lit. b), d) şi e) din Legea nr. 31/1990, pentru ca în final, această societate să fie dizolvată în temeiul dispoziţiilor art. 359/2004, întrucât nu şi-a preschimbat vechiul certificat de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală.
În consecinţă, curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.V., împotriva deciziei nr. 90/ A din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5369/2005. Comercial → |
|---|
