ICCJ. Decizia nr. 5389/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5389/2005
Dosar nr. 10434/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 418 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios-administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC V. SA Târgovişte, cu sediul social în Târgovişte, în contradictoriu cu pârâţii SC B.I. SRL cu sediul social în Botoşani, SC O.I. SRL, cu sediul în Botoşani, SC G.A. SRL cu sediul în Oradea, C.D. şi C.C.L. având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de C.G., administratorul societăţii debitoare, prin care acesta a înstrăinat bunurile ce se aflau în patrimoniul societăţii în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor asumate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în principal că, în speţă, reclamanta-creditoare în dosarul de faliment nr. 91/F/2001 al Tribunalului Botoşani a solicitat, în baza prevederilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, anularea celor 3 contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile aparţinând SC B.I. SRL Botoşani, debitoare aflată în faliment de la data deschiderii procedurii prin încheierea din 17 ianuarie 2002, pronunţată de Judecătorul sindic de pe lângă acest tribunal. Legea specială în materie autoriză expres numai lichidatorul să introducă acţiuni pentru anularea transferului de drepturi patrimoniale către terţi, sub dubla condiţie ca actele frauduloase să fi fost încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar acţiunea în anulare să fie introdusă în termen de un an de la deschiderea procedurii.
Sub acest aspect se constată că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are îndreptăţirea de la lege de a participa la activitatea judiciară, adică la proces. Reclamanta nu justifică dreptul de a fi parte reclamantă în procesul ce are ca obiect anularea transferurilor patrimoniale întrucât, legea acordă calitate procesuală activă exclusiv lichidatorului sau comitetului creditorilor, cu autorizarea Judecătorului sindic.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 129 din 1 iulie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC V. SA Târgovişte, împotriva sentinţei nr. 418 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat argumentele pe care şi-a fundamentat soluţia instanţa de fond, stabilind că, reclamanta chiar dacă este creditoare a SC B.I. SRL (în faliment) nu poate promova singură în această calitate acţiunea, în temeiul art. 44-46 din Legea nr. 64/1995, ci numai comitetul creditorilor după ce Judecătorul sindic a autorizat acest lucru.
Împotriva deciziei nr. 129 din 1 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC V. SA Târgovişte, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că nu au fost lămurite toate faptele cu privire la raporturile juridice în cauza având ca obiect Legea nr. 64/1995, nu a fost ataşat dosarul de faliment nr. 91/F/2001, precum şi dosarul nr. 2453/E/2003 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 895 din 3 octombrie 2003, dispoziţiile art. 44-46 din Legea nr. 64/1995 au un caracter facultativ şi nu imperativ, judecătorul sindic numit în dosarul de faliment nr. 91/F/2001 nu şi-a îndeplinit atribuţiile în ceea ce priveşte notificarea tuturor creditorilor debitoarei SC B.I. SRL Botoşani, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii pârâţi SC O.I. SRL Botoşani, C.D. şi C.C.L. au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V. SA, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă îl reprezintă anularea celor 3 contracte de vânzare-cumpărare încheiate de C.G., administratorul societăţii debitoare, prin care acesta a înstrăinat bunuri ce se aflau în patrimoniul societăţii în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor pe care le avea faţă de creditori.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu drepturile şi obligaţiile care decurg urmare a încheierii, pronunţată în şedinţa publică din 17 ianuarie 2002 de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care în baza dispoziţiilor art. 31 pct. 7 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC B.I. SRL Botoşani.
A fost dată eficienţă juridică reglementărilor cuprinse în art. 44 din Legea nr. 64/1995 în conformitate cu care administratorul /lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, precum şi art. 46, care precizează că acţiunile pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial poate fi introdusă de administrator /lichidator în termen de un an de la deschiderea procedurii.
În corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, mai prezintă relevanţă şi încheierea din 12 februarie 2004 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost admisă propunerea lichidatorului SC E.L. SRL Iaşi la debitoarea SC B.I. SRL Botoşani pentru închiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului, în contradictoriu cu creditoarea SC V. SA Târgovişte, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile art. 118 din Legea nr. 64/1995.
Sunt nejustificate criticile privind neîndeplinirea atribuţiilor judecătorului sindic în dosarul de faliment nr. 91/F/2001, aspectele referitoare la actele procedurale din dosarul de faliment, împrejurările de încălcare a legalităţii în dosarul nr. 2453/2003, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 895 din 3 octombrie 2003 de către judecătorul sindic, acţiunile defectuoase ale lichidatorului, deoarece ele exced obiectul cauzei deduse judecăţii.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC V. SA, cu sediul în Târgovişte, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 129 din 1 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Târgovişte, împotriva deciziei nr. 129 din 1 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5371/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5396/2005. Comercial → |
|---|
