ICCJ. Decizia nr. 5413/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5413/2005
Dosar nr. 3260/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civil nr. 261/ MF din 24 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, au fost admise excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a reclamantei SC V.S. SRL, reprezentată de lichidator judiciar SC C.S. SRL, cu sediul social în Constanţa, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA, cu sediul social în Constanţa. Au fost respinse ca inadmisibile următoarele capete de cerere: constatarea că pârâta C.N.M. P. SA, începând cu data de 1 august 1996 a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor P., B., R., M., T.B.; constatarea că pârâta nu a avut, de la data de 1 august 1996 până în prezent calitatea de reprezentant ori mandatar al noilor proprietari; constatarea că pârâta a dispus retragerea necondiţionată a navelor din operarea reclamantei SC V.S. SRL cu toate dotările, echipamentele, îmbunătăţirile, combustibilul şi inventarul aflate la bord precum şi constatarea că pârâta nu poate avea calitatea procesuală activă în nici o cauză în care s-ar prezenta în calitatea de armator ori creditor faţă de societatea pârâtă. De asemenea a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de închiriere pentru navele P., M. şi T.B. ca lipsite de interes.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că fiind invocate în acelaşi timp mai multe excepţii procesuale, a fost stabilită ordinea de soluţionare a lor, urmând a fi examinată cu prioritate excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere 1, 2, 4 şi 5, în raport de temeiul juridic invocat. Referitor la primul capăt de cerere, prin care reclamanta solicită constatarea inexistenţei unui drept de proprietate al pârâtei asupra a 5 nave, se remarcă că pretenţia astfel formulată poate fi ocrotită pe calea procesuală aleasă, însă textul art. 111 C. proc. civ., are în vedere ipoteza constatării inexistenţei unui drept al pârâtului împotriva reclamantului, ori, în cauză, reclamanta nu pretinde că ar avea calitatea de proprietară a navelor, împrejurare în raport de care se deduce că reclamanta urmăreşte consfinţirea unei situaţii de fapt.
În principal, din conţinutul art. 111 C. proc. civ., rezultă că prin cererea în constatare, reclamantul poate solicita numai să se constate un drept al său ori inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa, neputând fi folosită o asemenea cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unei situaţii de fapt. În cauză, prin capetele de cerere 2, 4 şi 5 reclamanta a urmărit constatarea unei situaţii de fapt şi nu a unei situaţii de drept, iar pe de altă parte avea posibilitatea de a invoca, în pricinile dintre părţi, excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei pentru S.F. şi G.H. (noii proprietari ai navelor) şi respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Pentru cel de-al treilea capăt din cererea de chemare în judecată, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes al reclamantei, excepţie care este întemeiată, prin aceea că reclamanta nu justifică un folos practic personal şi nu arată care este prejudiciul la care se va expune dacă nu ar fi recurs la o asemenea acţiune.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 16/ MF din 21 aprilie 2005 a admis apelul maritim şi fluvial declarat de reclamanta SC V.S. SRL, prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 261/ MF din 24 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, în dosarul nr. 91/MF/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N.M. P. SA şi anulează hotărârea apelată, a fixat termen la 2 iunie 2005, cu citarea părţilor, pentru evocarea fondului.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că în speţă, prin acţiunea formulată, reclamanta nu tinde la constatarea unei situaţii de fapt ci la constatarea existenţei sau inexistenţei unor raporturi juridice cu pârâta. În ce priveşte capătul 3 din cerere, se reţine că reclamanta justifică interes întrucât s-a declanşat procedura falimentului, iar pârâta a emis pretenţii, reprezentând chirii ulterioare înstrăinării navelor.
Prin soluţionarea incorectă a excepţiilor, prima instanţă nu a intrat pe fondul pricinii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantei SC V.S. SRL, prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanţa, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA Constanţa şi a constatat că începând cu 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor P., B., R., M. şi T.B., respingând celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a stabilit că, referitor la primul capăt de cerere, acesta este întemeiat deoarece între părţi s-au încheiat contracte pentru cele cinci nave, reclamanta având calitatea de navlositor iar pârâta de armator, iar la data de 11 iulie 1996 s-a adoptat hotărârea A.G.A., prin care s-a aprobat transferarea a 36 de nave, la companii subsidiare, inclusiv a navelor în litigiu.
Între părţi există o stare litigioasă şi a fost declanşată procedura lichidării judiciare şi a falimentului reclamantei, împrejurare care a determinat înregistrarea pârâtei în tabelul preliminar al creditorilor cu o creanţă de 592.201 dolari S.U.A. cu titlu de chirii. Retragerea navelor din operarea navlositorului fără vreo notificare sau înştiinţare a reclamantei este recunoscută de pârâtă însă justificată de neplata chiriei şi pe cale de consecinţă de aplicarea clauzelor contractuale. În ce priveşte capătul 3 de cerere este evident că reclamanta justifică un interes în constatarea nulităţii absolute a contractelor însă, cercetarea acestui aspect depăşeşte cadrul acţiunii în constatare declaratorie şi unde un astfel de capăt de cerere nu mai este unul doar pentru constatarea existenţei unei situaţii juridice, ci tinde la controlul fondului drepturilor părţilor. Aceleaşi argumente justifică şi soluţionarea ultimului capăt de cerere.
Împotriva deciziei civile nr. 28/ MF din 30 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta C.N.M. P. SA Constanţa, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru punctul 1 din cererea de apel a reclamantei, fiind ignorate dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care au în vedere constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului împotriva reclamantei, împrejurare că între părţi nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra navelor în discuţie, iar retragerea navelor din contracte s-a făcut din culpa exclusivă a reclamantei, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanţa, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că între părţi au fost încheiate contractele, după cum urmează: P. începând cu 10 octombrie 1994 pe o perioadă de 4 ani, R. începând cu 10 octombrie 1004 pe o perioadă de 4 ani, M. începând cu 16 ianuarie 1995 pe o perioadă de 2 ani +/- 6 luni, T.B. începând cu 15 martie 1996 pe o perioadă de 18 luni + 6 luni şi B. începând cu 1 februarie 1997 pe o perioadă de 2 ani, fiind stabilite pe bază de clauze raporturile juridice, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc precum şi sancţiunile care intervin în situaţia nerespectării celor convenite.
Amplu documentat şi bine argumentat instanţa de apel, a expus în esenţă, că prin acţiunea în constatare a reclamantei s-a urmărit constatarea existenţei sau inexistenţei unor raporturi juridice cu pârâta. Corect a fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acţiunea reclamantei, ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi al funcţiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Astfel acţiunea în constatare, în speţă, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-şi realiza dreptul său.
Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile formulate de pârâtă în cererea de recurs, urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanţa, nefiind îndeplinită nici una din condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Urmează ca în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta să fie obligată să plătească intimatei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 28/ MF din 30 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5400/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Comercial → |
|---|
