ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5433/2005
Dosar nr. 2726/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E. SRL Călăraşi a acţionat în judecată pe pârâtul M.I. Bucureşti, în prezent M.A.I., pentru ca prin hotărârea judecătorească pârâtul să fie obligat la plata sumei de 724.239.621 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii-montaj executate la imobilul din Bucureşti, str. Ştirbei Vodă.
Prin sentinţa civilă nr. 3563 din 23 iunie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a respins cererea reclamantei, ca nefondată, reţinând că pârâta a achitat în plus reclamantei 295.399.286 lei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 305 din 31 ianuarie 2000.
Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs reclamanta. Recursul a fost admis prin Decizia nr. 6687 din 31 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, Decizia recurată a fost casată şi cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
În rejudecarea apelului reclamantei s-a solicitat şi încuviinţat expertiză tehnică şi una contabilă în baza cărora s-a pronunţat Decizia comercială nr. 93/ A din 18 decembrie 2003, prin care apelul reclamantei a fost admis, a fost schimbată sentinţa instanţei de fond şi s-a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtului M.I., pentru suma de 312.517.910 lei şi 32.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a executat pârâtei lucrări de construcţii-montaj în anul 1996 şi în urma unor compensări cu lucrări executate în anul 1997 a rămas neîncasată suma de mai sus.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta şi pârâtul.
În recursul său reclamanta a susţinut că Decizia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală în esenţă pentru că nu s-a pronunţat cu privire la suma totală solicitată prin acţiune, deşi s-au depus la dosar probe ce dovedeau întinderea pretenţiilor şi pentru că s-a ajuns la schimbarea naturii cauzei deduse judecăţii.
Pârâtul, a criticat hotărârea din apel şi a solicitat modificarea acesteia, susţinând că are de achitat reclamantei suma de numai 3.743.951 lei, iar nu suma la care a fost obligat prin Decizia recurată.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul reclamantei:
Nejustificat reclamanta a criticat Decizia recurată susţinând că nu s-a pronunţat cu privire la suma totală cerută prin acţiune.
În această din urmă hotărâre, instanţa de apel luând în considerare concluziile expertizelor efectuate în cauză, a analizat cauza şi pe fondul litigiului. S-a reţinut astfel că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la 724.239.621 lei contravaloare neachitată a unora dintre lucrările efectuate în baza contractului bilateral din 15 decembrie 1995. S-a reţinut, de asemenea, că anterior prin somaţia din 8 ianuarie 1999, reclamanta a menţionat că în suma de mai sus se includ şi penalităţi de întârziere, dar ulterior nu a formulat şi respectiv nu a timbrat corespunzător pretenţii în instanţă privind penalităţi, dobânzi, actualizarea pretenţiilor în funcţie de indicele de inflaţie etc.
Cum corect a stabilit instanţa de apel, suma cuvenită reclamantei reprezentând lucrări efectuate pârâtului dar neîncasate este de 312.517.910 lei în limita căreia s-a probat a fi întemeiată acţiunea, sumă rezultată din concluziile raportului expertizei contabile efectuată în cauză.
Aşadar s-a stabilit corect întinderea pretenţiilor şi nu s-a schimbat natura cauzei deduse judecăţii; în considerentele hotărârii s-a reţinut în plus, că o eventuală pretenţie de penalităţi, în condiţiile în care experţii au stabilit că în fapt reclamanta a depăşit termenele de execuţie a lucrărilor, fiind aşadar în culpă, nu ar fi fost întemeiată.
În ce priveşte recursul pârâtului:
Recursul pârâtului a fost motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (s-a menţionat şi pct. 10 al acestui articol, dar, textul acestuia fiind abrogat nu se impune luarea acestuia în analiză).
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate dispune modificarea pentru motive de nelegalitate a unei hotărâri când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pârâtul însă nu a precizat concret motivele de nelegalitate, a menţionat numai că suma pe care o datorează reclamantei este de 3.743.951 lei şi a făcut trimitere la a raportul de expertiză contabilă.
În expertizele întocmite în cauză, care aşa cum a reţinut şi instanţa de apel sunt elocvente sub aspect probatoriu, s-au analizat şi celelalte elemente privind situaţia de fapt şi evidenţa contabilă a lucrărilor de construcţii-montaj ce au fost executate pârâtului şi corect s-a stabilit că pârâtul mai datorează reclamantei suma de 312.517.910 lei.
Aşadar cererea pârâtului de modificare a hotărârii din apel în sensul diminuării obligaţiei sale de plată, apare ca nefondată şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Călăraşi, împotriva deciziei comerciale nr. 93/ A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.A.I. Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5413/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Comercial → |
|---|
