ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5435/2005
Dosar nr. 1524/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.G.C. Târgovişte, a chemat în judecată pe pârâta G.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 24.952.491 lei, reprezentând preţul apei potabile, a serviciilor de preluare a apelor menajere calculate pe perioada 9 ianuarie - 31 aprilie 2004 şi majorările de întârziere, suspendarea contractului şi obligarea pârâtei să permită accesul specialiştilor R.A.G.C., pentru sigilarea surselor de apă şi canalizare.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1657 din 8 noiembrie 2004, a admis în parte acţiunea, a suspendat executarea contractului, a obligat pe pârâtă să permită accesul specialiştilor reclamantei în vederea sigilării sumelor de apă şi canal şi să plătească suma de 7.117.876,80 lei contravaloarea serviciilor şi 7.499.996,65 lei majorări de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a serviciilor prestate situaţie care îndreptăţeşte pe reclamantă, în consideraţia dispoziţiilor contractuale (art. 4, 5 şi 11 din contract), să ceară suspendarea executării, obligarea pârâtei să permită sigilarea surselor de apă şi să perceapă o majorare de 0,2 % pe zi de întârziere la valoarea facturilor neachitate, aşa cum a stabilit-o raportul de expertiză.
Curtea de Apel Ploieşti, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 64 din 21 februarie 2005, a respins ca nefondată cererea, reţinând că din raportul de expertiză rezultă datoria pârâtei, iar criticile asupra acestei lucrări sunt nefondate, expertul răspunzând obiectivelor stabilite de instanţă şi obiecţiunilor reclamantei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au pronunţat hotărâri lipsite de temei legal, fiind pronunţate în baza unui raport de expertiză eronat în care stabileşte consumul de apă la pauşal, pentru perioada septembrie 2001 – noiembrie 2002, fără a avea în vedere coeficienţii de repartiţie ai consumului determinaţi de R.A.G.C.
În mod greşit instanţele au respins obiecţiunile la raportul de expertiză şi efectuarea uneia noi aşa încât se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru o nouă expertiză care să ia în consideraţie toate actele depuse.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat de partea nemulţumită de hotărârea pronunţată în apel, pentru motivele restrictiv determinate de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., stabilesc modificarea hotărârii când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Temeiul legal al hotărârii atacate l-a constituit art. 969 C. civ., pretenţiile cerute fiind rezultate ale acordului de voinţă al părţilor manifestat prin încheierea contractului, modificat prin actele adiţionale. Instanţa nu a încălcat şi nici nu a aplicat greşit legea, ci a dat eficienţă unei lucrări ştiinţifice (raport de expertiză) contestată de reclamantă şi care reprezintă o dovadă administrată supusă analizei temeiniciei hotărârii şi nu legalităţii acesteia.
Nemulţumirea reclamantei faţă de lucrarea întocmită de expert, a fost avută în vedere de instanţele de fond, completându-se aceasta în raport de obiecţiunile depuse.
Analiza situaţiei de fapt rezultată din probatoriile administrate reprezenta motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 219/2005 şi care astfel nu mai poate forma obiect al criticii hotărârilor atacate, dispoziţiile legii noi de procedură aplicându-se din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche (art. 725 C. proc. civ.).
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 64 din 21 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgovişte, împotriva deciziei nr. 64 din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Comercial → |
|---|
