ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5437/2005
Dosar nr. 1634/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5713/2004, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta SC A. SA Iaşi, pentru ca prin hotărâre judecătorească această pârâtă să fie obligată la plata sumei de 9.301.132.076 lei, reprezentând dividende pentru exerciţiul financiar al anului 2001, la plata sumei de 5.039.368.298 lei penalităţi de întârziere calculate, conform OG nr. 64/2001 şi să fie obligată pârâta la plată şi în continuare a penalităţilor de întârziere până la data plăţii integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.
Pârâta SC A. SA Iaşi, prin întâmpinarea înregistrată la dosar a invocat excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei, susţinând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cerută de art. 7201 C. proc. civ.
Tribunalul Iaşi investit cu judecarea acestei cauze a pronunţat sentinţa civilă nr. 809/ E din 20 octombrie 2004, prin care a respins excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei şi pe fond a admis în parte această acţiune, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 9.301.132.076 lei dividende pentru exerciţiul financiar al anului 2001.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse pretenţiile reclamantei pentru suma de 5.039.368.298 lei, solicitate cu titlu de penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că:
- în cauză s-a realizat concilierea prevăzută de legea procedurală;
- pentru exerciţiul financiar al anului 2001 adunarea generală a acţionarilor din data de 22 aprilie 2002 a stabilit că acţionarei A.V.A.S. Bucureşti i se cuvin dividende în sumă de 10.051.132.076 lei, din care la data introducerii acţiunii societatea pârâtă mai avea de plată suma de încă 9.301.132.076 lei;
- obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere nu operează în speţă întrucât aceste penalităţi se acordă numai în prezenţa unui contract încheiat de părţi cu clauze concrete de sancţionare în cazul plăţii cu întârziere a sumei reprezentând dividendele cuvenite acţionarului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 32 din 28 februarie 2005, reţinându-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, cu consecinţa admiterii în totalitate a acţiunii sale în sensul admiterii şi a capătului de cerere din acţiunea introductivă la instanţă privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi reclamanta a susţinut că pretenţiile sale de penalităţi sunt întemeiate întrucât urmează regimul juridic al creanţelor bugetare.
Recursul reclamantei este nefondat.
Critica recurentei că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei este confirmată în hotărârea recurată de însăşi practica instanţei, ilustrat de faptul că instanţa de apel a interpretat legea în sensul aplicării ei atunci când corect a reţinut că obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, raportat la natura convenţională a clauzei penale poate fi realizată decât numai în prezenţa unui contract încheiat de părţi.
Lipsa unui atare acord de voinţă al părţilor care să sancţioneze partea în culpă de neexecutarea obligaţiilor asumate, deci lipsa clauzei penale nu poate fi complinită printr-o reglementare juridică specială respectiv OG nr. 64/2001.
Cum penalitatea solicitată de reclamantă nu este o creanţă bugetară, corect a fost menţinută prin hotărârea recurată soluţia pronunţată de instanţa de fond de respingere a pretenţiilor reprezentând penalităţile de întârziere în plata dividendelor, în lipsa clauzei penale, aşa încât recursul reclamantei este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 32 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5439/2005. Comercial → |
|---|
