ICCJ. Decizia nr. 5656/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5656/2005
Dosar nr. 2745/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 ianuarie 2005, reclamanta B.I.L. Nicosia solicită, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Vaslui, anularea hotărârii din 15 noiembrie 2004 a administratorului unic al pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 13 din 21 martie 2005 dată în Camera de consiliu, Tribunalul Vaslui admite cererea în anulare formulată de reclamantă, dispune anularea hotărârii din 15 noiembrie 2004 adoptată de administratorul unic al societăţii pârâte, menţionarea corespunzătoare în R.C., publicarea în M. Of. al României, partea a IV-a, cu 345.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând, pentru a decide astfel, că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ale art. 146, art. 114 alin. (1) şi art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) din Legea nr. 31/1990, întrucât adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte nu a dat o aprobare prealabilă şi individuală pentru fiecare bun în parte ce urma a fi constituit garanţie de către administratorul unic pentru angajarea unui credit.
Prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2005 dată în Camera de consiliu, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, respinge apelul formulat de pârâta SC V. SA, împotriva soluţiei instanţei de fond, reţinând, pentru a decide astfel, că hotărârea a cărei anulare s-a cerut de reclamantă a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, întrucât adunarea generală extraordinară a acţionarilor nu a dat o aprobare prealabilă pentru active precis determinate, astfel că în mod corect a stabilit instanţa de fond că hotărârea atacată a fost adoptată de administratorul unic cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei intimate ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului său, recurenta critică instanţele de fond şi de apel pentru interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 241 din Legea nr. 297/2004, care nu cer, aşa cum greşit au apreciat instanţele şi susţine reclamanta intimată, ca aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acţionarilor să se refere la active precis identificate ce pot fi constituite de administratori ca garanţii pentru credite angajate în interesul societăţii.
Mai susţine recurenta că legea nu impune restricţii adunării generale extraordinare a acţionarilor în delegarea competenţelor sale, dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 fiind dispozitive şi nu imperative, astfel că, şi din această perspectivă, Decizia recurată a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 146 din Legea nr. 31/1990 „administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, adoptată în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, la prima convocare, dacă nu dispune altfel actul constitutiv", aşa cum prevede art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Iar potrivit art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, pentru societăţile comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, „actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor".
Faţă de dispoziţiile evocate se reţine că prin hotărârea A.G.E.A. societăţii recurente, din 22 aprilie 2004, ţinută în prezenţa acţionarilor reprezentând 87,62 % din capitalul social (dosar de fond) hotărârea fiind adoptată cu votul afirmativ al acţionarilor deţinând 71,46 % din capitalul social (dosar fond), a fost mandatat administratorul unic al societăţii „pentru aprobarea şi încheierea de contracte de credit curent pe termen mediu şi lung, aprobarea liniilor de credit, modificarea acestora prin diminuare sau majorare, perfectarea contractelor de gaj sau ipotecă care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 11 lit. g) din actul constitutiv cât şi peste limita prevăzută de art. 143 din Legea nr. 31/1990 (actualmente art. 146) beneficiari garantaţi fiind unităţile bancare cât şi terţe persoane" (dosar de fond), mandatul fiind deci dat cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate care nu impun acordarea de mandate speciale individualizate pe active asupra cărora ar urma a se constitui garanţii.
Aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor necesară administratorilor, prevăzută de art. 146 din Legea nr. 31/1990, nu reprezintă o delegare de competenţă ce ar încălca dispoziţiile art. 114 coroborat cu cele ale art. 113 lit. b), c), f), g) şi j), cum greşit au reţinut instanţele de fond şi de apel, ci o excepţie reglementată de lege prin raportare la dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Faţă de aceasta se reţine că hotărârea administratorului unic al societăţii recurente din 15 noiembrie 2004 publicată în M. Of. (Partea a IV-a) din 22 noiembrie 2004 a fost dată în conformitate cu dispoziţiile legale pertinente, respectiv art. 146 din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, Decizia recurată fiind rezultatul unei greşite aplicări a legii de către instanţa de apel.
Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de pârâtă urmează a fi admis şi pe cale de consecinţă, Decizia instanţei de apel recurată, urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, care urmează a fi schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei nr. 12/ Com din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei nr. 13 din 21 martie 2005 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea reclamantei B.I.L. Cipru.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5649/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5668/2005. Comercial → |
|---|
