ICCJ. Decizia nr. 5703/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5703/2005
Dosar nr. 1678/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B. SA Botoşani, a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2 miliarde lei, reprezentând contravaloarea imobilului care a făcut obiectul vânzării în procesul de privatizare încheiat cu fostul F.P.S., revendicat şi câştigat de fostul proprietar.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa nr. 978 din 5 noiembrie 2004 a respins acţiunea ca fiind prescrisă, considerând că termenul de prescripţie este de 3 luni de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască actul atacat, ori de la data naşterii dreptului.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 25 din 23 martie 2005, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, potrivit cărora termenul de prescripţie pentru introducerea cererii este de o lună de la data naşterii dreptului, iar acesta a început să curgă de la 27 noiembrie 2002, când Judecătoria Botoşani a dispus restituirea imobilului către fostul proprietar, prin sentinţa civilă nr. 13380.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârile sunt date cu aplicarea greşită a legii, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 3228 din Legea nr. 99/1999 şi ale art. 39 din Legea nr. 137/2002, ci prevederile generale care vizează răspunderea pentru evicţiune art. 1337 C. civ.
Dreptul la acţiune s-a născut la 27 noiembrie 2002 şi a fost exercitat în termenul general de prescripţie, la data de 8 august 2003.
Mai susţine recurentul că la data de 24 iulie 2003 hotărârea irevocabilă de restituire a imobilului a fost investită cu formulă executorie şi pusă în executare, după încercarea de a despăgubi pe fostul proprietar.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prescripţia extinctivă reprezintă un mijloc de stingere a obligaţiilor şi a acţiunilor determinat de un interes de ordine publică şi de stabilitate socială, ca situaţiile de fapt stabilite într-un timp anterior să nu mai poată fi schimbate. Ea apare ca o sancţiune a creditorului nediligent care a lăsat mai mult timp să treacă, fără a-şi valorifica dreptul subiectiv.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 1337 C. civ., obligă pe vânzător să asigure cumpărătorului liniştita şi utila folosinţă a lucrului vândut, garantându-l împotriva evicţiunii şi contra viciilor.
Acţiunea prin care fostul proprietar a revendicat imobilul a fost urmată de negocieri privind despăgubirile pe care acesta să le primească purtate între reclamantă, pârâtă şi proprietar, iar rezultatul negativ s-a materializat în punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Nu se poate susţine că reclamantul a rămas în pasivitate fiind neglijent cu drepturile sale, întrucât a încercat o soluţionare a litigiului.
Pe de altă parte, dispoziţiile legii speciale Legea nr. 91/1999 şi 137/2002, îşi au domeniul de aplicare exclusiv pentru operaţiunile şi actele efectuate în procesul de privatizare, iar prin contractul de vânzare cumpărare, aceste acte şi operaţiuni s-au încheiat. Nu a fost atacat actul sau acţiunea de privatizare, iar dreptul reclamantei s-a născut la data evicţiunii, care este data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.
La acea dată cumpărătorul a fost tulburat în posesia şi folosinţa bunului şi s-a născut interesul său pentru promovarea acţiunii în realizarea dreptului subiectiv.
Natura juridică a obligaţiei de garanţie determină la momentul la care evicţiunea s-a produs o obligaţie de a da; iar momentul evicţiunii îl reprezintă punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Astfel, faţă de data introducerii acţiunii 8 august 2003 şi data investirii cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti 24 iulie 2003, termenul special de prescripţie nu s-a împlinit.
Faţă de această situaţie, în considerarea dispoziţiilor art. 312 şi art. 297 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va casa Decizia nr. 25 din 23 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, va admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 978 din 5 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Botoşani pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SA Botoşani, împotriva deciziei nr. 25 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală.
Casează Decizia recurată, admite apelul declarat de reclamanta SC B. SA Botoşani, împotriva sentinţei nr. 978 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoşani, pe care o desfiinţează şi trimite cauza la Tribunalul Botoşani pentru rejudecare în fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5704/2005. Comercial → |
|---|
