ICCJ. Decizia nr. 5704/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5704/2005
Dosar nr. 1728/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 12 martie 2004, reclamanta SC A.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SA, solicitând tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că reclamanta a fost proprietara a 65.359 acţiuni la purtător emise de SC I.E. SA, să oblige pârâta la eliberarea către reclamantă a avizului de însoţire a acestei mărfi livrată la 18 septembrie 1998 SC B.A. SA fără documente, iar în eventualitatea unui refuz al pârâtei să se pronunţe o hotărâre judecătorească din care să rezulte faptul că marfa a fost efectiv livrată la data de 18 septembrie 1998. În consecinţă, reclamanta a solicitat tribunalului să autorizeze înregistrarea în evidenţele financiar-contabile a mărfii livrate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 17 septembrie 1998 a depus la SC B.A. SA oferta privind vânzarea celor 65.359 acţiuni SC I.E. SA, pentru suma de 765.000 lei /acţiune, ofertă întocmită de reprezentanţii pârâtei.
La data de 18 septembrie 1998 a ridicat de la sediul SC G. SA acţiunile şi le-a predat SC B.A. SA, aşa cum rezultă din procesul verbal de primire din 18 septembrie 1998. Totodată reclamanta a formulat o cerere de deschidere a unui cont în care SC B.A. SA a virat suma de 50.000.000.000 lei prin O.P.
Întrucât la data respectivă nu a existat nici un document contabil care să ateste faptul că aceste acţiuni au fost proprietatea pârâtei ele aflându-se în custodia SC G. SA, reclamanta nu a fost în măsură să dovedească provenienţa lor licită.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10345 din 6 septembrie 2004 a admis excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere invocată din oficiu şi a respins capătul unul de cerere formulată de reclamanta SC A.I. SRL Bucureşti ca lipsit de interes, iar celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a exercitat posesia asupra acţiunilor astfel că era în măsură să opereze în contabilitate înregistrările prevăzute de lege la acea dată şi nici dreptul asupra căruia reclamanta solicită ca instanţa să se pronunţe nu mai este actual, astfel că din acest punct de vedere reclamanta nu justifică promovarea unui interes în ceea ce priveşte primul capăt de cerere.
Cu privire la capetele 2, 3 şi 4 din cerere tribunalul a reţinut că acestea sunt neîntemeiate în condiţiile în care acţiunile nu pot fi asimilate noţiunii de marfă, iar HG nr. 131/1997 nu prevede obligaţia existenţei unui aviz de însoţire a mărfii în cazul vânzării de acţiuni.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât excepţia lipsei de interes nu a fost pusă în discuţia părţilor şi instanţa nu a analizat temeinic materialul probator administrat în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 158, pronunţată la data de 7 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând în esenţă că din moment ce la data introducerii cererii de chemare în judecată societatea reclamantă nu mai era proprietara acţiunilor, interesul acesteia nu mai era actual.
Cu privire la capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii, a reţinut că în temeiul HG nr. 131/1997 acţiunile nu sunt asimilate noţiunii de marfă şi deci nu este obligatorie emiterea unui aviz de însoţire a mărfii, motiv pentru care instanţa nu poate obliga pârâta să elibereze un astfel de document.
În termen legal, reclamanta SC A.I. SRL Bucureşti a declarat recurs solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în tot a deciziei atacate precum şi a sentinţei instanţei de fond.
Prin motivele de recurs invocate reclamanta arată:
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Atât la judecata de fond cât şi în apel s-a reţinut în mod corect că obiectul acţiunii l-a constituit în principal constatarea faptului că recurenta reclamantă a fost proprietara a 65.359 acţiuni la purtător emise de SC I.E. SA.
Cu privire la excepţie, recurenta arată că în mod greşit s-a reţinut lipsa de interes motivată pe împrejurarea că la data formulării acţiunii şi a apelului societatea nu mai era proprietara acţiunilor.
Recurenta arată în contextul acestui motiv că art. 111 C. proc. civ. teza I, nu condiţionează în nici un fel existenţa actuală a dreptului pretins judecăţii şi tocmai de aceea există şi posibilitatea constatării inexistenţei unui drept. Interesul în promovarea acţiunii nu are nimic în comun cu existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate, în speţă asupra acţiunilor. Interesul şi nu dreptul, trebuie să fie legitim şi actual.
Printr-un al doilea motiv de recurs, recurenta arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare care era hotărâtor în dezlegarea pricinii.
Atât în motivele de apel cât şi în faţa instanţei de fond a arătat pentru a susţine necesitatea eliberării actului de provenienţă, împrejurarea că SC B.A. SA i-a solicitat recurentei pentru a nu fi considerate „cadou" un proces verbal de predare-primire a celor 65.359 acţiuni, la rândul său, emitenta acţiunilor SC I.E. SA a fost obligată de către SC S. SA să-i producă acelaşi act pentru ca şi cumpărătoarea să poată demonstra că nu a beneficiat de un „cadou". Aceste acte au înlăturat obligaţia celor doi agenţi economici de a plăti taxele şi impozitele către stat la valoarea acţiunilor primite.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind lipsită şi de temei legal.
Recurenta arată că în pagina a doua penultimul paragraf a hotărârii, instanţa citează HG nr. 131/1997 din care rezultă că acţiunile nu sunt asimilate noţiunii de marfă. Desigur acest lucru trebuia să îl cunoască şi expertul care, în dosarul penal nr. 9337/2000 a considerat că lipsa avizului de însoţire presupune primirea unui „cadou", iar instanţa trebuia să cunoască faptul că potrivit Legii contabilităţii orice ieşire a unui bun presupune şi existenţa actului de intrare în patrimoniul societăţii.
În aceste condiţii, nu se mai poate susţine că ar fi putut înregistra acţiunile în evidenţa financiar contabilă, deoarece nu există dovada intrării, care reprezintă actul primar de contabilitate.
În drept recurenta şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă nu este întemeiat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Analizând primul motiv de recurs privitor la greşita admitere a excepţiei lipsei de interes, se constată că nu este întemeiat întrucât instanţa de apel cât şi instanţa fondului corect au reţinut că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta nu mai era proprietara acţiunilor menţionate.
De asemeni corect s-a reţinut că solicitând constatarea unui drept care a existat, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care vorbeşte despre existenţa unui interes care să fie în fiinţă la data promovării acţiunii şi pe tot parcursul exercitării acesteia.
Şi al doilea motiv de recurs referitor la lipsa de temei legal a hotărârii recurate, nu este întemeiat întrucât corect a reţinut instanţa că nu poate obliga pârâta să elibereze un aviz de însoţire a mărfii, având în vedere că acţiunile nu pot fi asimilate noţiunii de marfă, iar HG nr. 131/1997 nu prevede obligaţia existenţei unui aviz de însoţire a mărfii în cazul vânzării de acţiuni.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 158 din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5703/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5706/2005. Comercial → |
|---|
