ICCJ. Decizia nr. 5752/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5752/2005
Dosar nr. 2944/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 1052/2003, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu fila C.E.C., privind pe creditoarea SC A. SA Iaşi şi debitoarea SC M.U. SRL Iaşi, reţinându-se că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 372 şi 3731 C. proc. civ., cu referire la art. 331 C. proc. civ.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia nr. 1636 din 23 octombrie 2003, a anulat ca netimbrat apelul declarat de SC M.U. SRL, împotriva respectivei încheieri.
Prin Decizia civila nr. 8 din 18 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 860/2005, înregistrat în temeiul încheierii de declinare a competenţei din 30 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1538/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerarea dispoziţiilor art. II alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 195/2004, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul aceleiaşi societăţi, a casat Decizia nr. 1636/2003, reţinând că apelanta a fost împiedicată să ia cunoştinţă de cerinţele instanţei privind obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul stabilit de tribunal, întrucât nu a fost legal citata la domiciliul ales indicat in cererea de apel, astfel încât este operant motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 pct. 5 coroborat cu art. 3 pct. 2 C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Curţii de Apel Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 198 din 27 mai 2005, a respins apelul debitoarei apelante ca neîntemeiat, păstrând încheierea din 22 aprilie 2003, prin care s-a încuviinţat executarea silită a respectivului titlu executoriu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că judecătorul investit cu soluţionarea unei astfel de cereri este ţinut a verifica doar existenţa titlului executor, prevăzut de art. 372C. proc. civ. şi a cererii de executare silită, condiţii îndeplinite în speţă, cecul contestat fiind investit cu formula executorie prin încheierea Judecătoriei Iaşi din 9 aprilie 2003, devenită irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului. S-a apreciat că nu pot fi primite criticile apelantei privind completarea abuziva a cecului şi încercarea frauduloasă de încasare a acestuia, aspecte ce depăşesc cadrul procesual fixat de legiuitor pentru soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite, putând fi analizate numai pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, debitoarea SC M.U. SRL Iaşi, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului formulat împotriva încheierii de şedinţa prin care s-a încuviinţat executarea silită a filei C.E.C. întocmită în fals, de persoane necunoscute, aşa cum a stabilit şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în soluţionarea plângerii penale formulată împotriva creditoarei, aspecte pretins circumscrise în drept prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Textul de lege astfel invocat, în prezent abrogat, viza însă, în redactarea avută până la data abrogării, situaţia când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, aspecte ce nu au fost indicate de recurentă, susţinerile sale vizând în realitate o pretins greşită aplicare a legii in sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul debitoarei recurente prin prisma acestui text de lege, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că aspectele ce vizează completarea abuziva a cecului si încercarea frauduloasa de încasare a acestuia pot fi examinate numai in cadrul unei eventuale contestaţii la executare, depăşind cadrul procesual fixat de legiuitor pentru soluţionarea cererilor având ca obiect încuviinţarea executării silite.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul debitoarei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC M.U. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 198 din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5738/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5754/2005. Comercial → |
|---|
