ICCJ. Decizia nr. 5777/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5777/2005
Dosar nr. 1009/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 198 din data de 11 septembrie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. a respins contestaţia formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta S.A. Curtea de Argeş, împotriva deciziei de imputare din 19 februarie 2001 emisă de pârâtă.
Curtea de arbitraj a reţinut că Decizia nr. 39 din 19 februarie 2001, prin care i s-a imputat reclamantului suma de 5.399.529 lei este legală şi temeinică în raport de dispoziţiile art. 9 din contractul de administrare şi gestionare a patrimoniului, care obligă persoanele cu funcţii de conducere să asigure integritatea patrimoniului prin angajarea de cheltuieli materiale şi băneşti cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Împotriva sentinţei arbitrale reclamantul a formulat acţiune în anulare susţinând că la data de 23 aprilie 2001 consiliul de administraţie al societăţii S.A. a hotărât trecerea pe cheltuieli de protocol a sumei ce a făcut obiectul deciziei de imputaţie din 19 februarie 2001, astfel că sentinţa arbitrală este netemeinică şi nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 59 pronunţată la data de 18 ianuarie 2005 respinge ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamant, reţinând în considerentele deciziei că soluţia Curţii de Arbitraj a A.N.C.M.U. este temeinică în raport de prevederile din contractul de administrare şi gestionare a patrimoniului organizaţiei cooperatiste. Totodată curtea de apel reţine că cheltuielile de protocol nu se includ în cheltuielile de deplasare, iar procesul verbal al şedinţei consiliului de administraţie din data de 23 aprilie 2001 nu a fost prezentat şi organului arbitral.
În contra acestei decizii reclamantul a declarat, în termen legal, recurs, criticând hotărârea ca netemeinică şi nelegală, susţinând că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile H.U. nr. 1/1983, potrivit căreia Decizia de imputare trebuia emisă de preşedintele asociaţiei teritoriale la care este asociată cooperativa respectiv A.P. judeţ Argeş.
Sub un al II-lea motiv recurentul a susţinut că în mod netemeinic instanţa a reţinut că suma imputată nu poate fi trecută pe cheltuieli de protocol, în condiţiile în care consiliul de administraţie al cooperativei a hotărât la 23 aprilie 2001 trecerea sumei la cheltuieli de protocol.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ arătate de textul de lege.
2. Deci recurentul indică ca motive cele prevăzute ale art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., din dezvoltarea lor nu rezultă în ce constă lipsa de temei legal a hotărârii, încălcarea legii sau denaturarea actului juridic, pentru a putea fi examinate, indicarea motivelor fiind pur formală.
3. Decizia de imputare emisă de societate în sarcina recurentului a fost semnată de preşedintele SC S.A., potrivit atribuţiilor ce-i revin în baza contractului de administrare şi gestionare a societăţii.
4. Critica privind trecerea sumei ce a făcut obiectul imputaţiei pe cheltuieli de protocol, cu consecinţa anulării deciziei de imputaţie, constituie un aspect de netemeinicie, ce nu poate face obiectul controlului de legalitate în contextul legislativ actual.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.N., împotriva deciziei nr. 59 din 18 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5776/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5778/2005. Comercial → |
---|