ICCJ. Decizia nr. 5786/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5786/2005
Dosar nr. 913/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea nr. 407 din 2 martie 2004, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată, formulată de SC B.C. SRL Craiova şi a obligat pârâta SC I.C. SRL Braşov să plătească reclamantei suma de 888.666 lei cu titlu de penalităţi.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta SC I.C. SRL a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 5 iulie 2004, fixat pentru judecarea apelului pârâta a reiterat cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, pentru motivele arătate prin cererea depusă prin registratură.
Prin încheierea din 7 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 978/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de petenta – pârâtă şi a suspendat executarea sentinţei nr. 407 din 2 martie 2004 a Tribunalului Dolj, până la soluţionarea apelului.
În considerentele acestei încheieri, instanţa a reţinut că executarea silită a hotărârii atacate, anterior verificării legalităţii şi temeiniciei acesteia de către instanţa de control judiciar, este de natură să prejudicieze interesele legitime ale petentei, cu privire la activitatea curentă.
Împotriva acestei Încheieri, intimata – reclamantă a declarat recurs. În motivarea cererii, recurenta a susţinut că judecata, având loc în camera de consiliu, încheierea atacată a fost dată cu încălcarea principiului publicităţii dezbaterilor. Totodată s-a mai susţinut că cererea a fost greşit admisă de fond, petenta nedovedind existenţa acelor împrejurări în raport de care executarea hotărârii ar prejudicia-o.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1335/2005 a respins recursul ca nefondat.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că în raport de cererea cu care a fost sesizată instanţa de control judiciar respectiv cererea de suspendare executare hotărâre sunt incidente dispoziţiile art. 300 alin. (3), care fac trimitere la art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de suspendare a executării se judecă în camera de consiliu, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea principiului publicităţii dezbaterilor, invocată de recurentă.
Cât priveşte fondul recursului, Înalta Curte a argumentat că fără a prejudicia fondul s-a apreciat că în raport de volumul de activitate al pârâtei, suma la care aceasta a fost obligată prin hotărârea pronunţată la fond, semnificativă fiind sub aspectul cuantumului este de natură a perturba activitatea acesteia.
Totodată s-a reţinut că invocarea aceloraşi motive şi ulterior epuizării tuturor căilor de atac, dată fiind lipsa lor de relevanţă în cazul unei hotărâri irevocabile, nu este de natură a justifica o lată soluţie decât cea pronunţată în cauză.
La data de 7 martie 2005, SC B.C. SRL Craiova a formulat contestaţie în anularea deciziei pronunţată în recurs, iar la data de 13 iunie 2005 a depus motivele acestei contestaţii, indicând temeiul de drept al cererii ca fiind art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea a reţinut că hotărârea pronunţată în recurs a fost rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că, greşit s-a reţinut a fi incidente în cauză prevederile art. 300, raportat la art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., cât timp normele legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 121, raportat la art. 105 C. proc. civ., având în vedere că pricina priveşte suspendarea executării unei sentinţe formulate pe calea apelului, ca urmare a fost încălcat principiul publicităţii şedinţelor de judecată.
O a doua critică formulată pe calea contestaţiei în anulare vizează greşita reţinere a „semnificativei vătămări a intereselor legitime ale intimatei", contestatoarea arătând că nu a fost produsă nici o dovadă în acest sens, iar pe de altă parte debitoarea avea la îndemână căile de atac, menite a cenzura eventual hotărârea fondului.
Contestatoarea mai susţine că instanţa de recurs a omis să ia în examinare al treilea motiv de recurs nepronunţându-se asupra acestuia, motiv ce atrage anularea deciziei.
Pentru cele trei motive dezvoltate prin cerere, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anularea deciziei atacate şi pe fond respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii pronunţate în primă instanţă.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Astfel potrivit art. 318 C. proc. civ., temei indicat de contestatoarea în cauză, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificarea sau de casare.
Prima ipoteză are în vedere erori materiale evidente, referitoare la aspectele formale ale judecării recursului.
În speţă, invocarea încălcării principiului publicităţii şedinţelor de judecată nu se încadrează în prevederile tezei 1 a art. 318 C. proc. civ., greşelile materiale, aşa cum au fost acestea stabilite de practica judiciară făcând trimitere la greşeli de fapt, involuntive, ceea ce nu este cazul de faţă.
Nici critica deciziei privind greşita reţinere a vătămării grave a intereselor legitime ale intimatei nu poate fi apreciată greşeală materială, în sensul art. 318 teza 1 C. proc. civ., în fapt critica vizează greşeli de judecată pe fond însăşi contestatoarea a arătat că petenta nu a produs dovezi în susţinerea cererii de suspendare.
Cât priveşte ultima critică, vizând teza 2 a art. 318 C. proc. civ., respectiv omisiunea examinării celui de al treilea motiv de recurs, nici acesta nu poate fi reţinută ca îndeplinind cerinţele art. mai sus arătat, cât timp, în recurs a fost criticată hotărârea pronunţată la fond sub aspectul încălcării prejudiciului publicităţii şedinţelor de judecată precum şi lipsa probelor în susţinerea cererii de suspendare, astfel că motivarea deciziei a răspuns în totalitate criticilor invocate.
Prin urmare, constatând că cererea formulată de contestatoarea SC B.C. SRL Craiova este nefondată, Înalta Curte urmează a o respinge.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, Curtea reţine că acestea nu au fost dovedite, la dosar fiind depusă în xerocopie, necertificat ordinul de plată din 30 iunie 2004, care nu face trimitere la prezentul dosar, drept urmare Curtea le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea hotărârii nr. 1335 din 24 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în dosarul nr. 11225/2004 formulată de contestatoarea SC B.C. SRL Craiova.
Respinge cererea ce cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5785/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5847/2005. Comercial → |
|---|
