ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5852/2005
Dosar nr. 1251/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.E. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC R. SA, reprezentată prin dl. C.I. în calitate de director general, SC C. SRL, reprezentată prin d-ra L.A. în calitate de administrator, SC S.I.R.F.M.A. SRL reprezentată prin dl. C.G. în calitate de administrator şi C.G., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâtele SC R. SA şi SC C. SRL privind vânzarea parcelei, „teren cu atelier", în suprafaţă de 2.254 m.p., situat în Reşiţa, autentificat de notarul public P.R., prin încheierea de autentificare la 16 decembrie 2003; anularea contractului de vânzare – cumpărare sub condiţie încheiat la data de 25 aprilie 2003, între pârâtele SC S.I.R.F.M.A. SRL şi SC C. SRL, privind vânzarea utilajelor menţionate în respectivul contract la preţul de 75 milioane lei, inclusiv T.V.A., excluderea pârâtului C.G. din cadrul SC S.I.R.F.M.A. SRL, unde are calitatea de asociat cu o cotă de 50 % din capitalul social, pentru săvârşirea de către acesta a unor fapte păgubitoare pentru societate. Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC R. SA a formulat întâmpinare, iar, la termenul din 13 aprilie 2004, s-au formulat cereri de intervenţie în interes propriu din partea SC R.C. SRL, reprezentată prin R.P., în calitate de manager general şi din partea lui R.P., în calitate de acţionar cu un procent de 25 % din acţiunile SC S.I.R.F.M.A. SRL, în care s-au formulat aceleaşi capete de cerere ca şi cele solicitate de reclamanta P.E., în acţiunea principală, cu aceeaşi motivare.
Pârâtul C.G., în nume propriu şi ca administrator al pârâtei SC S.I.R.F.M.A. SRL a formulat întâmpinare şi pârâta SC C. SRL prin administrator L.A. a formulat întâmpinare, în care a reluat cererile pârâtului C.G., cu aceeaşi motivare.
Prin sentinţa civilă nr. 1832 din 8 iunie 2004, Tribunalul Caraş Severin a admis acţiunea principală formulată de reclamanta P.E., împotriva pârâţilor SC R. SA Reşiţa, SC C. SRL Reşiţa, SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa şi C.G., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul R.P.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.E. şi a intervenientului R.P., precum şi excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa şi C.G.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei SC R.S.C. SRL Reşiţa şi a respins cererea intervenientului R.P. de a fi introdus în cauză în calitate de reclamant în nume propriu şi ca reprezentant al pârâtei SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a anulat contractul de vânzare – cumpărare încheiat între pârâtele SC R. SA şi SC C. SRL, privind vânzarea parcelei, „teren cu atelier", în suprafaţă de 2.254 m.p., situat în Reşiţa, autentificat de notarul public P.R. prin încheierea de autentificare din 16 decembrie 2003, precum şi contractul de vânzare – cumpărare sub condiţie încheiat la data de 25 aprilie 2003, între pârâtele SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa şi SC C. SRL Reşiţa, dispunând excluderea pârâtului C.G. din cadrul SC S.I.R.F.M.A. SRL, fiind obligaţi pârâţii, în subsidiar, la plata către reclamanta P.E. şi intervenientul R.P. a sumelor de 551.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 416/ A din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis apelurile declarate de pârâta SC C. SRL Reşiţa, SC S.I.R.F.M.A. SRL şi C.G., împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că a dispus respingerea acţiunii principale formulate de reclamanta P.E. şi a cererilor de intervenţie în interes propriu formulate de R.P. şi SC R.A.C. SRL Reşiţa, obligându-i pe reclamantă şi pe intervenienţi la plata sumei de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă către pârâţii SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa şi C.G.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut în ce priveşte primul capăt de cerere, acela privind anularea contractului de vânzare – cumpărare dintre pârâte, că reclamanta şi intervenientul nu au calitatea de părţi în acest contract, deci nu pot solicita anularea lui; în ce priveşte al doilea capăt de cerere, cel referitor la anularea contractului de vânzare – cumpărare sub condiţie, reclamanta nu a precizat cel fel de nulitate invocă, iar în ce priveşte ultimul capăt de cerere, acela privind excluderea pârâtului C.G. a reţinut că actul de cesiune nu a putut fi calificat nici măcar prin raportare la hotărârea judecătorească care îl anulează drept o fraudă în dauna societăţii sau o folosire a semnăturii sociale ori a capitalului social în folosul asociatului administrator sau a altora, întrucât frauda presupune existenţa unui prejudiciu, care nu a fost dovedit în speţă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta P.E., criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului său şi modificarea hotărârii atacate, în sensul menţinerii sentinţei tribunalului, pe care o consideră temeinică şi legală.
Recurenta – reclamantă susţine astfel că greşit s-a reţinut că nu are calitate procesuală activă, atât timp cât are calitatea de asociat, cu o cotă de participare de 25 % în cadrul societăţii şi toate capete de cerere au fost formulate în favoarea societăţii, în temeiul art. 152 din Legea nr. 31/1990, care stipulează că oricare asociat are dreptul să introducă acţiune în anulare în numele societăţii pentru recuperarea prejudiciilor, dacă administratorul asociat nu o face, ori, acesta a demonstrat că nu are această intenţie, întrucât cesiunea contractului de leasing a fost făcută prin fraudă îndreptată împotriva acţionarilor români, dar şi împotriva statului român, deoarece F.P.S. era acţionar majoritar la acea dată;
Susţine, de asemenea, că instanţa de apel a interpretat greşit contractul de vânzare – cumpărare sub condiţia a utilajelor, întrucât la o analiză mai atentă a respectivului contract, ar fi constatat că asociatul C.G., vânzând utilajele, a încălcat prevederile art. 70 pct. 1 şi art. 79 pct. 1 din Legea nr. 31/1990;
Mai arată că instanţa a considerat greşit că acţiunile asociatului sunt acte fireşti de administrare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1992, deoarece acţiunile acestuia au fost îndreptate împotriva asociaţilor români şi au fost realizate prin fraudă în folosul său personal şi al societăţii SC C. SRL;
În fine, arată şi că un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare este un leasing financiar, ce se înregistrează în contabilitatea utilizatorului ca mijloace fixe, ratele neputând fi denumite „chirii" sau în alt mod, cum greşit apreciază curtea de apel şi, prin urmare, fiind vorba de mijloace fixe ale societăţii acestea nu puteau fi cesionate decât cu acordul adunării generale a asociaţilor.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
În ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei în formularea primelor două capete de cerere, se constată că, într-adevăr, greşit s-a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă determinat de faptul că nu a avut calitatea de parte în contractul de vânzare – cumpărare intervenit între pârâte, iar privitor la cel de-al doilea contract de vânzare – cumpărare sub condiţie, nu a precizat felul nulităţii pe care o invocă.
În soluţionarea acestei excepţii, trebuie avut în vedere că lipsa calităţii procesuale active este o excepţie de fond, dirimantă şi absolută.
În speţă, se constată astfel că, pe de o parte reclamanta, P.E. a formulat acţiunea în nume propriu şi nu ca reprezentant al societăţii, iar, pe de altă parte, reclamanta avea calitatea de asociat cu 25 % din capitalul social al SC S.I.R.F.M.A. SRL şi prin cesiunea contractului de leasing s-a produs o diminuare a patrimoniului societăţii, cu consecinţa diminuării drepturilor patrimoniale pe care le deţinea în societatea respectivă.
Contractul de cesiune a contractului de leasing imobiliar ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat de notarul public P.R. a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 397 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Caraş Severin, pronunţată în dosar nr. 6815/COM/2003, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 159/ A din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, dată în dosar nr. 2726/COM/2004, împrejurare în care anularea actului iniţial primar atrage şi anularea actului subsecvent.
Prin urmare, se reţine că reclamanta a avut atât calitatea, cât şi interesul să promoveze acţiunea dedusă judecăţii, aşa încât prima critică se reţine a fi fondată.
Fondate sunt şi celelalte critici ce vizează fondul cauzei.
În legătură cu aspectele la care se referă acestea, se observă că potrivit art. 18 din actul constitutiv, care a stabilit atribuţiunile administratorului, s-a prevăzut la lit. g) că acesta va putea face orice act care este legat de buna administrare a societăţii, în interesul acesteia, iar conform art. 19.4 „dacă unul, din asociaţi ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite pe care le exercită societatea, trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi asociaţi înainte de a o încheia sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta".
De asemenea, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, conform cărora „administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv".
Coroborând textele legale cu dispoziţiile cu caracter convenţional, mai sus menţionate şi aplicându-le în speţă, rezultă că administratorul SC S.I.R.F.M.A. SRL, C.G. la data de 15 octombrie 2003 a cesionat contractul de leasing imobiliar în favoarea pârâtei SC C. SRL cu depăşirea atribuţiilor ce au fost prevăzute în actul constitutiv şi încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, întrucât nu a avut aprobarea A.G.A.
Prin urmare, greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că cesiunea contractului de leasing este un act firesc de administrare, ce nu necesită aprobarea adunării generale şi că nu ar fi vorba despre o încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Pe de altă parte, contractul de leasing este un contract „intuitu personae" încheiat de finanţator în considerarea persoanei utilizatorului, aşa încât contractul de cesiune a contractului de leasing imobiliar din 15 octombrie 2003, încheiat fără acordul acţionarului principal F.P.S., prin care s-a dispus înlocuirea utilizatorului iniţial SC S.I.R.F.M.A. SRL cu noul utilizator SC C.M. SRL este contrar dispoziţiilor legale în materie.
În aceste condiţii, se reţine că, din actele dosarului, rezultă fără dubiu că intimatul – pârât C.G. a cesionat fără acordul asociaţilor contractul de leasing imobiliar din 9 octombrie 2003 şi, de asemenea, că tot fără acordul lor au fost vândute utilajele fără a se dovedi că sumele rezultate ar fi fost folosite în interesul societăţii, aşa încât primele două capete de cerere, ca şi cel de-al treilea, excluderea asociatului, sunt întemeiate, astfel cum corect a stabilit prima instanţă care s-a pronunţat în cauză.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei curţii de apel, care va fi modificată, în sensul că vor fi respinse ca nefondate apelurile pârâţilor.
Va fi obligată intimata – pârâtă SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa să-i plătească recurentei – reclamante P.E. cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 416 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, modifică Decizia atacată în sensul că respinge, ca nefondate apelurile pârâţilor.
Obligă intimata SC S.I.R.F.M.A. SRL Reşiţa la plata sumei de 3.000 RON către recurenta P.E., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5850/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5855/2005. Comercial → |
|---|
