ICCJ. Decizia nr. 5855/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5855/2005
Dosar nr. 3479/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 307/ C din 23 martie 2005, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea în anulare formulată de acţionarul S.I.F. T. SA Braşov, împotriva hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA din 16 noiembrie 2004, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social cu 2.800.000.000 lei, reprezentând aport în numerar şi emisiunea unui număr de 280.000 acţiuni noi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că motivul de nulitate invocat de reclamantă, nerespectarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea noilor acţiuni, nu afectează hotărârea adunării generale extraordinare, de majorare a capitalului social, ci eventual operaţiunea ulterioară hotărârii, care nu este efectuată în speţă.
Prin sentinţa civilă nr. 121/ A din 10 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a respins ca nefondate criticile privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi în ce priveşte lipsa reevaluării patrimoniului, iar privind nerespectarea prevederilor art. 211 din Legea nr. 31/1990, a respins, de asemenea, ca nefondată critica, reţinând că motivul de nulitate nu vizează hotărârea de majorare a capitalului social, ci operaţiunea ulterioară de punere a ei în executare.
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi schimbarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, adoptată de SC H. SA Sibiu, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata fondului, apelului şi recursului.
Recurenta arată, astfel, în motivarea recursului său următoarele:
Hotărârea recurată se încadrează în motivele de modificare a unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, instanţa de apel, cu aplicarea greşită a fostului art. 128 alin. (2), actual art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a reţinut că încălcarea acestor dispoziţii legale nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004;
Instanţa de apel fără temei legal a reţinut că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A.;
Cu aplicarea greşită a legii, instanţa de apel, a reţinut că încălcarea dispoziţiilor fostului art. 211, actual art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, ci numai a operaţiunii ulterioare de punere a ei în executare;
Mai arată că hotărârea atacată se încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că înscrisul „Notă de fundamentare asupra activului net la data de 30 septembrie 2004" se impunea a fi respins din probaţiune şi, de asemenea, că se impunea sancţiunea nulităţii majorării capitalului social şi pentru că intimata-pârâtă a încălcat prevederile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că a procedat la emiterea celor 280.000 de acţiuni noi conform Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, fără ca în prealabil să le fi anulat pe cele emise pentru majorarea capitalului social aprobată în baza Hotărârii A.G.E.A. din 25 martie 2003.
Recursul nu este fondat şi va fi respins potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Este evident că în recurs nu pot fi formulate noi motive de desfiinţare a hotărârilor pronunţate şi nu pot fi supuse examinării decât acele critici, care au făcut obiectul analizei instanţei, în calea de atac a apelului, în cadrul căreia instanţa, la rândul său respectând principiul caracterului devolutiv al apelului în cadrul procesual stabilit nu s-a putut pronunţa decât în limitele legalei investiri a instanţei de fond; prin urmare, nu vor putea fi luate în considerare criticile aduse de recurentă, hotărârii atacate, în completare, faţă de cele exprimate în apel.
Astfel fiind, în ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că în mod corect curtea de apel a apreciat că lipsa numirii secretarului de şedinţă nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, chiar dacă din procesul verbal al adunării nu rezultă că s-au ales secretarii, deoarece din redactarea procesului verbal de şedinţă reiese că atribuţiile acestora au fost îndeplinite, fiind respectate condiţiile de validitate privind convocarea şi cvorumul adunării generale extraordinare, aşa cum sunt ele prevăzute de dispoziţiile art. 115 şi urm. din Legea nr. 31/1990. De altfel, textul de lege invocat, respectiv art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu sancţionează cu nulitatea absolută lipsa numirii secretarilor de şedinţă, neexistând ca atare nici motive care să atragă nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, sub acest aspect, astfel încât această critică va fi respinsă ca nefondată.
Privind cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susţine că greşit nu s-a avut în vedere că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A., se constată că nu este fondat, întrucât, de asemenea, s-a reţinut corect că urmare modificării art. 205 din Legea nr. 31/1990, începând cu data de 21 aprilie 2003, majorarea capitalului social cu diferenţele provenite din reevaluarea patrimoniului este interzisă, diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului urmând a fi incluse în rezerve şi, drept urmare, nici acesta nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii de majorare a capitalului social şi nu poate fi primit ca un motiv întemeiat de recurs.
Motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a legii prin încălcarea dispoziţiilor art. 211, actualul art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu este nici el fondat, întrucât se constată că instanţele au stabilit judicios, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor legale că încălcarea acordării dreptului de preferinţă acţionarilor existenţi la subscrierea acţiunilor noi provenite din majorarea de capital atrage nulitatea operaţiunii de majorare a capitalului social şi nu a hotărârii de majorare a capitalului social, iar majorarea capitalului social, nu operase la data introducerii acţiunii.
În ce priveşte susţinerea referitoare la lipsa stabilirii termenului de exercitare a dreptului de preferinţă şi lipsa reglementării regimului acţiunilor rămase nesubscrise, în sensul că în procesul verbal de şedinţă nu s-a specificat acordarea dreptului de preferinţă, durata termenului de exercitare a dreptului de preferinţă şi regimul acţiunilor rămase nesubscrise se constată că dreptul de preferinţă la subscrierea acţiunilor noi emise, al acţionarilor existenţi, este un drept ce decurge din lege; iar termenul minim de opţiune al acestora este de asemenea stabilit de legiuitor, respectiv o lună de la data publicării în M. Of. a hotărârii de aprobare a majorării capitalului social, potrivit art. 206 din Legea nr. 31/1990 republicată.
În consecinţă, reţinându-se că recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, care în condiţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea cererii reclamantei de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, urmează ca, acestea să fie menţinute ca legale şi temeinice şi recursul reclamantei să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 121 din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5875/2005. Comercial → |
|---|
