ICCJ. Decizia nr. 5884/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.5884/2005

Dosar nr. 1051/2005

Şedinţa publică din 8 decembrie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 6 martie 2002, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.M., H.S., C.E., C.D., T.E., L.I., F.L.S. şi P.C., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 5 octombrie 2000 de B.N.P. A.Ţ., susţinând că pârâţii au devenit în mod ilegal acţionari ai SC C. SA, punând stăpânire pe terenul care i se cuvine ca moştenitor al defuncţilor S.S., S.V. şi S.M. şi că vânzarea acţiunilor societăţilor comerciale se face prin intermediul bursei de valori mobiliare, iar vânzarea acţiunilor în cauză, fiind ale unei societăţi agricole, trebuia făcută, potrivit OUG nr. 198/1999, prin unităţi stabilite de M.A. şi F.P.S., după verificarea lor de către A.D.S.

Prin sentinţa civilă nr. 4236 din 19 aprilie 2002, Judecătoria Botoşani admite excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Prin sentinţa nr. 869 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantului reţinând că pârâţii A.M., H.S., C.E., C.D., L.I., F.L., P.C., T.E. au vândut, în indiviziune şi în cote părţi egale de câte 1/3, pârâţilor L.I., F.L.S. şi P.C. acţiuni nominative deţinute la SC C. SA Botoşani, fiind suficient consimţământul părţilor pentru transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor.

Recursul declarat de reclamant împotriva menţionatei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 119 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, instanţa de apel reţinând că înstrăinarea acţiunilor prin act de vânzare-cumpărare s-a făcut în condiţiile legii şi că susţinerile recurentului referitoare la modul de dobândire a acţiunilor şi calitatea de acţionari a pârâţilor nu sunt relevante, deoarece exced obiectul acţiunii introductive.

Prin Decizia nr. 317 din 12 iunie 2003, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 119 din 6 martie 2003 menţionată mai sus.

Prin sentinţa nr. 1024 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondată cererea de revizuire introdusă de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 869 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială reţinând, în acest sens, că încheierea nr. 195 din 18 martie 1999 a judecătorului delegat la O.R.C. Botoşani, prin care s-a dispus înscrierea menţiunii de divizare a SC C. SA Botoşani în cinci societăţi comerciale nu poate fi calificat drept înscris nou îndeplinind condiţiile care să fundamenteze invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi că divizarea societăţii nu are nici o consecinţă asupra validităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni a cărui nulitate a cerut-o reclamantul revizuient.

Prin Decizia nr. 7 din 2 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul revizuient împotriva sentinţei nr. 1024 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând, pentru a decide astfel, că încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Botoşani nr. 195/1999 nu numai că nu întruneşte condiţiile de a fi înscris nou reţinut de partea potrivnică şi care nu putea fi înfăţişat instanţei, fiind un act public, dar conţinutul său nu are relevanţă în cauză, astfel ca soluţia instanţei de fond să fi depins de informaţiile din acesta.

Împotriva soluţiei instanţei de apel şi a instanţei de fond, reclamantul formulează recurs procedând la relatarea situaţiei de fapt fără a arăta motivele de drept pe care-şi fundamentează cererea.

Examinând regularitatea declarării recursului, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile cerute, sub sancţiunea nulităţii, de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar considerentele de fapt invocate de recurent nu fac posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel fiind, cu aplicarea art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., raportat şi la art. 303 alin. (1) şi art. 306 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul revizuient P.A., urmează a fi sancţionat cu nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamantul P.A., împotriva deciziei nr. 7 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 decembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5884/2005. Comercial