ICCJ. Decizia nr. 5904/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5904/2005
Dosar nr. 10879/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2004, reclamanta SC F. SA Buzău a chemat în judecată pârâtul M.A.I. – D.J. şi U.M. Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 386.075.975 lei, reprezentând penalităţi de întârziere ca urmare a nedecontării la termen a contravalorii energiei termice furnizate.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că în baza contractului, a furnizat pârâtei U.M. energie termică achitată cu întârziere, fapt recunoscut de către debitoare prin adresa din 8 ianuarie 2003 şi prin procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii prealabile.
Pârâtul M.A.I. a formulat cerere de chemare în garanţie a G.Ş.M.S. Buzău, beneficiara unei cote de 36 % din energia termică furnizată protocolului încheiat.
La rândul său G.Ş.M.S. Buzău a formulat cerere de chemare în garanţie a P.B., întrucât finanţarea sa depinde de P.B., care în conformitate cu HG nr. 538 din 7 iunie 2001 au obligaţia asigurării finanţării investiţiilor de învăţământ preuniversitar şi întrucât nu au fost asigurate fondurile necesare nu s-a putut achita facturile de energie termică.
Judecătoria Buzău prin sentinţa nr. 2185 din 26 aprilie 2004 a admis acţiunea reclamantei obligând pârâta U.M. Buzău la plata sumei de 386.075.975 lei penalităţi de întârziere. De asemenea s-a admis cererea de chemare în garanţie a G.Ş.M.S. Buzău, obligându-l la plata sumei de 180.326.398 lei penalităţi de întârziere, anulând ca netimbrată cererea de chemare în garanţie formulată de acesta împotriva P.B.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada furnizării energiei termice fapt confirmat de beneficiara U.M. Buzău unitate fără personalitate juridică aparţinând M.A.I., iar potrivit clauzei penale datorează penalităţi de întârziere.
De asemenea s-a mai reţinut că în baza protocolului din 4 martie 1999, G.ş.M.S. Buzău a primit o cotă de 36 % din energia termică furnizată astfel că pentru dauna produsă urmare plăţii penalităţilor de întârziere va suporta procentual cu cantitatea furnizată.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au promovat apel pârâta şi chemata în garanţie.
M.A.I. în criticile formulate a susţinut că din fondurile prezentate de reclamantă nu rezultă data şi dovada primirii de către consumator, astfel că nu puteau fi calculate penalităţi de întârziere, iar pe de altă parte există mari erori de calcul.
G.Ş.M.S. Buzău a arătat că în mod eronat i-a fost anulată cererea de chemare în garanţie întrucât art. 2 din Legea nr. 500/2002 a F.P. şi art. 17 din Lega nr. 146/1997 îl scutesc de plata taxei de timbru.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 704 din 5 octombrie 2004 a admis apelul chematului în garanţie G.Ş.M.S. Buzău a schimbat în parte sentinţa apelată şi a admis cererea de chemare în garanţie a P.B., pe care a obligat-o la plata sumei de 180.326.398 lei în locul apelantului.
Totodată a fost respins ca nefondat apelul M.A.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că înscrisurile depuse de reclamantă rezultă data facturilor şi dovada primirii lor de către consumator, dovezile de achitare a acestora cu întârziere şi nu s-a depus un contracalcul cu care să demonstreze erorile pe care le reclamă.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a anulat cererea de chemare în garanţie, întrucât în adevăr este scutit de plata taxei de timbru, iar pe fond nu se poate reţine culpa acestuia întrucât a primit cu întârziere fondurile necesare, P.B. fiind cea care finanţează instituţiile de învăţământ preuniversitar.
Împotriva soluţiei instanţei de apel au declarat recurs M.A.I. pentru U.M. Buzău cât şi P.B.
Criticile pârâtului M.A.I. vizează aspecte de netemeinicie respectiv faptul că nu s-au produs dovezi privind achitarea cu întârziere a facturilor, nu există un calcul în conformitate cu clauzele contractului privind modalităţile de plată.
P.B. critică soluţia instanţei de apel invocând aspecte de nelegalitate, respectiv modul de aplicare a dispoziţiilor HG nr. 538/2001, care stabilea finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar începând cu anul 2001.
Recursul M.A.I. este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţii limitativ prevăzute de lege.
Criticile privind modul de calcul al penalităţilor de întârziere faţă de data primirii facturilor şi achitării acestora, în lipsa unui contracalcul, vizează aspecte de netemeinicie, respectiv constatări pe situaţii de fapt care scapă controlului de legalitate fiind atributul exclusiv al instanţei fondului şi apelului dat fiind caracterul său devolutiv.
Recursul P.B. este întemeiat.
Protocolul invocat de pârâtul G.Ş.M.S. a fost încheiat la 1 mai 1999 şi nu a fost reînnoit aşa cum prevedea alin. (1) al art. 2.
Este adevărat că s-a depus la dosarul cauzei punctajul privind plata contravalorii energiei termice pe perioada 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2002 numai că G.Ş.M.S. nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor HG nr. 538/2001, în sensul că nu a transmis situaţia furnizărilor de energie termică pe anul 2001 cu procentele necesare pentru a se aloca de la bugetul local fondurile necesare.
De altfel pentru anul 2000 G.Ş.M.S. nu are convenţie încheiată cu U.M. Buzău, iar pe de altă parte nu s-au respectat nici dispoziţiile privind efectuarea plăţilor stabilite în protocol, respectiv emiterea de facturi pe baza cotelor părţi stabilite însoţite de copiile facturilor de la furnizori.
În aceste condiţii nu se poate reţine vreo culpă în sarcina P.B. atâta timp cât sumele nici nu apar evidenţiate în documentele fiscale.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.I. Bucureşti pentru U.M. Buzău, împotriva deciziei nr. 704 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Admite recursul chematei în garanţie P.B. declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de chemata în garanţie G.Ş.M.S. Buzău, împotriva sentinţei nr. 2185 din 26 aprilie 2004 a Judecătoriei Buzău, privind cererea de chemare în garanţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5901/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Comercial → |
|---|
