ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5905/2005
Dosar nr. 53/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5267 din 23 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A.S.N.P. cu sediul în Cluj Napoca.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă nu este întemeiată deoarece prin sentinţa civilă nr. 5495/2002 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1248/2003 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva pârâtei A.S.N.P. având ca obiect executarea investiţiei în sumă de 1350 milioane lei cu daune moratorii şi plata de penalităţi ca urmare a neefectuării investiţiei aferentă anului 1999. În prezenta acţiune, aceeaşi reclamantă solicită de la pârâtă efectuarea investiţiei în valoare de 3.350.000.000 lei aferentă anului 2000. Prin urmare, obiectul diferă în cele două dosare, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 C. proc. civ. şi 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei, în esenţă, pretenţiile reclamantei de obligare a pârâtei la efectuarea investiţiei pentru anul 2000 este neîntemeiată, ca şi solicitarea de acordare a penalităţilor, deoarece s-a făcut dovada realizării investiţiilor cu certificatul emis de comisia de cenzori, în sensul că realizarea investiţiei de către terţul SC N. SA este valabilă în condiţiile art. 1093 C. civ., întrucât obligaţia nu este intuitu personae.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 460 din 2 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 5267 din 23 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în speţă, contractul de vânzare cumpărare de acţiuni prin care părţile au prevăzut efectuarea în societatea privatizată pe o perioadă de 5 ani, a unei investiţii de 9.900.000.000 lei reprezintă, fără echivoc, o stipulaţie pentru altul, apelanta reclamantă fiind stipulant, intimata pârâtă fiind promitent şi SC N. SA fiind terţul beneficiar. Pentru ca apelanta să fie îndrituită la a cere executarea contractului, ea trebuie să facă dovada că acest contract nu a fost executat, ori s-a dovedit că investiţiile au fost efectuate în cuantum chiar mai mare decât cel convenit, aşa cum reiese din certificatul comisiei de cenzori din 18 mai 2001.
Împotriva deciziei comerciale nr. 460 din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, sub aspectul că s-a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, în sensul că voinţa juridică a fost clar exprimată de părţile contractante pentru realizarea obligaţiei investiţionale de către cumpărătorul A.S.N.P., din surse proprii şi pe seama sa, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului iar pe fond admiterea acţiunii, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă A.S.N.P. a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta, a solicitat conform cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei în valoare de 3.350.000.000 lei, aşa cum a fost asumată prin clauza 7.9 din contractul de vânzare cumpărare de acţiuni modificat prin actul adiţional din 28 iulie 2000, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere şi a plăţii sumei de 1.005.000.000 lei, reprezentând penalităţi datorate ca urmare a neefectuării investiţiei aferentă anului 2000.
Instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept dând o reală interpretare raporturilor juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc. În acest sens, a fost dată eficienţă juridică certificatului din 18 mai 2001, întocmit de comisia de cenzori a SC N. SA privitor la efectuarea de către A.S.N.P. a investiţiilor în anul 2000. Aşa cum rezultă şi din rapoartele anterioare, cumulat pe perioada 1996-1999, valoarea totală a investiţiilor efectuate de SC N. SA a depăşit programul convenit prin contract, cu suma de 1.803 milioane lei, astfel încât pe toată perioada contractului programul de investiţii (9.900 milioane lei) este depăşit de realizări (11.595 milioane lei) cu suma de 1.696 milioane lei. Investiţia se consideră astfel efectuată, chiar dacă este realizată de un terţ, deoarece obligaţia asumată contractual nu are un caracter intuitu personae.
Pentru aceste raţiuni juridice, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul urmând a fi respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 460 din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 460 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5904/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5906/2005. Comercial → |
|---|
