ICCJ. Decizia nr. 5907/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5907/2005
Dosar nr. 57/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4363/ C din 13 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Cluj. secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta SC C.C.M. SRL cu sediul în Turda judeţul Cluj, împotriva pârâtului C.L.M.T. judeţul Cluj, în sensul că a constatat rezoluţionat contractul de vânzare-cumpărare din 5 din 11 martie 1999, încheiat între părţi. De asemenea a mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 62.785.600 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 7.510.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 încheiat la 11 martie 1999, pârâtul a vândut reclamantei contra sumei de 178.200.000 lei spaţiul comercial situat în Turda. S-a mai convenit de părţi ca în situaţia în care plata integrală a preţului imobilului nu se va face până la 30 septembrie 1999, contractul se consideră rezolvit de drept, cumpărătorul fiind obligat la plata către vânzător a unei sume echivalente cu 10 % din preţul contractului, cu titlu de despăgubiri. La data de 11 martie 1999 a fost încheiat un act adiţional la contractul menţionat prin care preţul stabilit urma să fie majorat cu un procent de 22 % reprezentând T.V.A. Pârâtul nu a fost de acord cu reeşalonarea ratelor aşa cum a cerut reclamanta, iar la data de 19 noiembrie 2002 a fost încheiat un proces verbal de predare-primire a imobilului. În aceste condiţii, în temeiul art. 1021 C. civ., s-a constatat rezoluţiunea convenţiei cu plata corespunzătoare a despăgubirilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 522 din 4 noiembrie 2004 a respins apelul declarat de pârâtul C.L.M.T., împotriva sentinţei civile nr. 4363 din 13 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Cluj.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că prima instanţă nu a procedat la rezoluţiunea contractului intervenit între părţi ci, dimpotrivă a constatat că în cauză a operat rezoluţiunea convenţională a acestuia, conform art. 1021 coroborat cu art. 969 C. civ. şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară. Cum însă între părţi s-a procedat la restituirea parţială a prestaţiilor executate în baza contractului rezolvit, reclamanta a predat pârâtei posesia imobilului ce forma obiectul contractului, iar pârâta a restituit parţial suma datorată conform înţelegerii, în sensul că a scăzut cele 10 procente la care s-a obligat să le suporte reclamanta, însă a fost de acord conform actului din 22 octombrie 2002, să restituie diferenţa recalculată la rata inflaţiei. În aceste împrejurări, cu toate că s-a obligat să plătească suma în condiţiile arătate, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, ci abia la data de 19 mai 2003 s-a restituit numai suma de 41.580.000 lei, care reprezintă rata achitată minus despăgubirile de 10 %, suma ne mai fiind reactualizată conform înţelegerii părţilor.
Împotriva deciziei civile nr. 522 din 4 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâtul C.L.M.T., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii în sensul în care, prin actul din 22 octombrie 2002, pârâta a fost obligată la plata sumei de bani în cauză actualizate cu rata inflaţiei.
Intimata reclamantă SC C.C.M. SRL Turda a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente.
Corect instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit situaţia de fapt şi de drept, respectiv raporturile juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi sancţiunile care decurg din nerespectarea clauzelor contractuale, aşa cum au fost ele prevăzute prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 1999.
Este de necontestat că prin procesul verbal din data de 31 octombrie 2002, reclamanta, în mod expres a precizat că, prin reprezentanţii săi, este de acord cu restituirea sumei depuse de SC C.C.M. SRL, actualizată la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., dar numai după eliberarea spaţiului, împrejurare care s-a realizat la 19 noiembrie 2002 (dosar nr. 5791/2003 al Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ).
Amplu documentat şi bine argumentat, au fost analizate, pe bază de probe, toate apărările pârâtei, astfel încât pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, ca o consecinţă a efectelor rezoluţiunii şi repunerii părţilor în situaţia anterioară suma de 62.785.800 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea actualizată a sumei de 41.580.000 lei avans restituit reclamantei, potrivit indicelui de inflaţie.
Raţiunile juridice expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâtul C.L.M.T. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M.T., împotriva deciziei nr. 522 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5906/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5909/2005. Comercial → |
|---|
