ICCJ. Decizia nr. 5912/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5912/2005
Dosar nr. 3359/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 184 din 13 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei A.D.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA pârâta a fost obligată la plata sumei de 4.663.729.117 lei, reprezentând redevenţă neachitată la termenele scadente, la plata sumei de 4.153.165.416 lei penalităţi de întârziere şi la plata sumei de 36.913.233 lei contravaloare T.V.A.; s-a constatat reziliat contractul de concesiune din 27 aprilie 2000.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate astfel încât având în vedere art. 5 alin. (3) din contractul de concesiune şi art. 1020 C. civ., a dispus rezilierea contractului din 27 aprilie 2000.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere pretinse de la data de 30 octombrie 2003 până la data stingerii debitului s-a apreciat că suma pretinsă cu acest titlu nu constituie o creanţă certă, lichidă la momentul pronunţării, reclamanta având posibilitatea valorificării penalităţilor de întârziere datorate până la achitarea integrală a debitului prin procedura executării silite.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat apel reclamanta, criticile vizând faptul că nu s-a avut în vedere la momentul pronunţării cererea precizatoare din 18 noiembrie 2004, prin care a prezentat un nou debit majorat în cuantum de 8.914.108.661 lei, reprezentând redevenţă calculată până la data rezilierii contractului respectiv 23 octombrie 2003, penalităţi de întârziere calculate până la data de 10 octombrie 2004 şi T.V.A. datorată, majorarea provenind urmare actualizării cuantumului penalităţilor datorate.
Apelanta reclamantă mai arată că din art. 52 din contract reiese clar că este vorba de penalităţi de întârziere în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind executarea creanţelor bugetare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată obligând pârâta la plata sumei de 4.111.498.036 lei, reprezentând redevenţă, 4.765.706.393 lei penalităţi de întârziere şi a respins capătul de cerere privind obligarea la plata penalităţilor calculate de la 20 octombrie 2004 şi până la stingerea litigiului.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că în adevăr la data de 18 noiembrie 2004 reclamanta a depus cerere de majorare a câtimii pretenţiilor pe care instanţa de fond a omis să o examineze, deşi a fost depusă şi modalitatea de calcul a sumelor.
În ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în continuare de la data de 20 octombrie 2004 până la data stingerii debitului, instanţa de apel l-a apreciat ca neîntemeiat faţă de dispoziţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.
Cu petiţia înregistrată la data de 22 august 2005 A.D.S. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel se susţine că în mod eronat nu s-au acordat penalităţile în continuare până la achitarea debitului întrucât potrivit clauzelor contractuale aceste penalităţi au la bază dispoziţiile legale privind creanţele bugetare stabilite prin hotărâre de guvern, respectiv HG nr. 67 din 29 ianuarie 2004 şi a art. 5.2 din contractul de concesiune.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. (2) din contractul de concesiune încheiat s-a stabilit că „pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor se percep penalităţi în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind creanţele bugetare".
Din economia acestui text rezultă că părţile au avut în vedere procentul respectiv cuantumul penalităţilor şi nu se contestă că nu se pot acorda până la stingerea debitului, numai că potrivit art. 3711 alin. (3) C. proc. civ., „executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta precum şi cheltuielile de executare".
Deci titlul executoriu trebuie să conţină sume certe, iar în situaţia în care potrivit legii aceste penalităţi trebuie achitate până la stingerea debitului, aceasta constituie o chestiune de executare în condiţiile art. 3712 alin. (3), care stabileşte criterii de actualizare determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.
Raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior determină înlăturarea criticii formulate, recursul urmând a fi respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 580 din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5911/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5914/2005. Comercial → |
|---|
