ICCJ. Decizia nr. 5935/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5935/2005
Dosar nr. 101/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1675 din 15 octombrie 2002, pronunţată de Judecătoria Marghita a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta A.D.S. Bucureşti, în contradictoriu cu asociaţia SC D.N. SA Săcuieni şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor Oradea, cu motivarea că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele civile şi cererile în materie comercială care au ca obiect o valoare de până la 10.000.000 lei inclusiv, precum şi procesele şi cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.
Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 1500/ COM din 24 mai 2004, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, la lipsei de interes şi a lipsei de obiect a cererii, invocate de pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC F. SA Palota. A mai fost respinsă excepţia de tardivitate a completării de acţiune, formulată de pârâta SC F. SA Palota. A fost admisă acţiunea precizată şi completată, formulată de reclamanta A.P.D.N.S. SA cu sediul social în judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele A.D.S. Bucureşti, C.L.S. – C.L.A.L., P.J.B. – C.J.A.L. şi S.A.F.P., în sensul că s-a constatat caracterul nelegal al documentaţiei întocmită de pârâta unu pentru privatizarea prin negociere directă cu preselecţie a SC D.N. SA Săcuieni. S-a dispus anularea procedurii de licitaţie declarată de pârâta unu în baza documentaţiei sus menţionate pentru privatizarea SC D.N. SA Săcuieni şi anularea Hotărârii din 15 ianuarie 2003 emisă de pârâta unu în ce priveşte dispoziţiile prevăzute de art. 16. S-a dispus anularea Hotărârii din 15 ianuarie 2003 emisă de pârâta unu în ce priveşte dispoziţiile art. 20, prin care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni de la SC D.N. SA Săcuieni, între pârâtele unu şi patru. S-a mai constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 20 ianuarie 2003, încheiat între pârâta unu în calitate de vânzător şi pârâta patru în calitate de cumpărător.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a reţinut că aceasta a avut calitatea de ofertant la procesul de privatizare al societăţii comerciale cu profil agricol în cauză, deoarece, potrivit menţiunilor efectuate în registrul de intrare-ieşire al A.D.S. reclamanta a înregistrat oferta de privatizare la data de 2 septembrie 2002, în termenul menţionat în anunţul publicitar pentru depunerea documentelor de participare la preselecţie, oferta tehnică şi oferta financiară, deci în deplină concordanţă cu prevederile art. 27 din Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor.
Cu privire la interesul procesual al reclamantei s-a reţinut că acesta constă în intenţia legitimă a reclamantei de a dobândi pachetul de acţiuni al societăţii comerciale supuse privatizării. S-a mai apreciat că excepţia tardivităţii introducerii completării de acţiune în raport de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. este nefondată, deoarece doar anterior termenului de judecată din 20 mai 2003, la solicitarea reclamantei, a fost depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, cuprinzând datele de identificare ale adjudecatarului ofertei de privatizare.
Pe fondul cauzei s-a stabilit că A.D.S. prin adresa din 20 octombrie 2003 a înştiinţat U.O. ca până la concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în administrarea sa, poate încheia contracte de asociere în participaţiune, exprimându-şi disponibilitatea de a transfera terenul cu destinaţie agricolă aflat în exploatarea SC D.N. SA Săcuieni, în administrarea M.E.C.T. pentru U.O., aceasta putând demara lucrările agricole necesare, iar contractul din 20 ianuarie 2003 era deja încheiat cu SC F. SA Palota.
Asupra legalităţii actului de privatizare s-a apreciat că preţul contractual a fost sudimensionat în raport cu valoarea nominală reală a acţiunilor societăţii. Din analiza dosarului de prezentare privind oferta de vânzare-cumpărare de acţiuni, la secţiunea privind situaţia patrimonială a societăţii nu a fost întocmită balanţa terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în exploatarea societăţilor comerciale agricole prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 268/2001, precum şi inventarierea terenurilor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, republicată şi Legii nr. 1/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 149/C/A din 9 noiembrie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele A.D.S. Bucureşti şi S.A.F.P., împotriva sentinţei nr. 1500 din 24 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a menţinut-o în totalitate.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a preluat argumentele pe care şi-a întemeiat motivarea instanţa de fond.
Astfel, ceea ce nu s-a respectat de către A.D.S. au fost dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 268/2001, nereieşind din nici un act aflat la dosar că A.D.S. ar fi procedat la inventarierea terenurilor agricole aflate în exploatarea SC D.N. SA Săcuieni, nu s-au întocmit planurile cadastrale, nu s-a dovedit că s-a procedat la înscrierea dreptului de proprietate al statului în cartea funciară. Ori tocmai suprafaţa de 2082 ha teren a fost contestată iniţial, ce a invocat că o parte este ocupat, o altă parte s-a solicitat a fi restituit foştilor proprietari în baza Legii nr. 1/2000, iar la dosar nu există nici un extras de C.F. din care să reiasă ce terenuri şi a cui proprietate au intrat în obiectul concesiunii.
Tocmai ca urmare a constatării acestor deficienţe A.P., în urma achiziţionării caietului de sarcini şi a documentaţiei anexe a solicitat amânarea licitaţiei şi faţă de această situaţie era clar şi logic că A.D.S. trebuia să procedeze la refacerea documentaţiei de privatizare şi concesionare.
Mai mult s-a reţinut faptul că însăşi art. 36 din Legea nr. 626/2001 prevede că procesul de privatizare al societăţilor comerciale se declanşează concomitent cu procedura de concesionare a terenurilor, iar conform art. 40 alin. (1) lit. b) - i), dosarul de prezentare trebuia să cuprindă date privind situaţia patrimonială cu referire la terenuri, suprafeţe, amplasare, destinaţie, valoare de înregistrare în contabilitate, situaţia juridică, dispoziţii ce din actele aflate la doar şi implicit recunoaşterea A.D.S. nu au fost respectate, deşi erau imperative şi nu dispozitive.
Împotriva deciziei nr. 149/C/A din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au promovat recurs pârâtele S.A.F.P. şi A.D.S. Bucureşti, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta pârâtă S.A.F.P. a invocat că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, deoarece reclamanta nu a avut intenţia de a participa direct la procesul de privatizare şi nu a depus documentaţia în acest sens, greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată promovată iniţial, greşit a fost respinsă excepţia lipsei de interes a reclamantei, greşit a fost respinsă excepţia de tardivitate a promovării completării de acţiune, iar pe fondul cauzei au fost respectate toate procedurile, instanţa de apel făcând o confuzie între documentaţia de privatizare depusă de A.D.S. şi documentaţia la care se face trimitere în cuprinsul caietului de sarcini, temeiul de drept al cererii de recurs constituind dispoziţiile art. 304 pc.7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă A.D.S. Bucureşti, la rândul ei, a criticat aceeaşi hotărâre sub aspectele că instanţa de apel a respins nefondat excepţia lipsei calităţii procesual active a A.P.D.N.S., iar procedurile legale în materia privatizării au fost întocmai respectate, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă A.P.D.N.S. a depus întâmpinare prin care, motivat în fapt şi în drept a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursurile declarate de pârâtele S.A.F.P. şi A.D.S. Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Este necontestat că pârâtele S.A.F.P. şi A.D.S. Bucureşti atât în faza procesuală a fondului cât şi a apelului, în mod constant au evocat în apărările formulate, amplu documentat şi bine argumentat, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.P.D.N.S. SA.
Greşit au procedat instanţele judecătoreşti anterioare atunci când au dispus respingerea excepţiei invocate mai sus, regăsindu-se chiar şi motivări contradictorii în fundamentarea acestei soluţii juridice.
Astfel, instanţa de apel a evocat că la data de 28 iunie 2002 s-a înregistrat oferta F., iar menţiunea cu privire la data de 2 septembrie 2002 se referea la împrejurarea că la această dată au fost returnate 2 plicuri domnului P.M. şi nicidecum că reclamanta A.P.D.N.S. ar fi înregistrat oferta sa, ceea ce determină ca motivele de apel invocate în sensul că nu există înregistrată o astfel de oferă apar ca fiind fondate, cele reţinute de prima instanţă fiind incorecte, cu atât mai mult cu cât însăşi A.P. a recunoscut că a cumpărat doar documentaţia şi caietul de sarcini, fără a depune documentaţia şi oferta sa pentru a participa la preselecţie.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept în speţă o reprezintă aspectul că simpla achiziţionare a caietului de sarcini şi a documentaţiei anexe nu este suficientă pentru a conferi drepturi şi obligaţii de natura celor solicitate în cadrul procesual dedus judecăţii, reclamanta neputând realiza anularea procedurii de licitaţie şi a contractului de vânzare-cumpărare întrucât nu îndeplinea condiţiile impuse de caietul de sarcini şi documentaţia de privatizare pentru înregistrarea ofertei sale.
Cadrul legal instituit de reglementările cuprinse în art. 62 alin. (1) din Normele Metodologice din 6 iulie 2001 de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.N.S. impune obligaţia cumpărătorilor care participă la negocierea cu preselecţie, de a depune la sediul A.D.S., în termenul stabilit, întreaga documentaţie privind dovada garanţiilor de participare, a cumpărării dosarului de prezentare şi a caietului de sarcini, împuternicirea persoanei care participă la negociere, actele de identificare a identităţii şi calităţii investitorului, toate acestea sub sancţiunea excluderii ofertantului din desfăşurarea procesului de negociere. Apare cât se poate de evident că faza preselecţiei este distinctă în contextul procesului de vânzare de acţiuni prin negociere directă cu preselecţie, scopul fiind acela de a stabili participanţii cu vocaţia de investitor ofertant.
Reclamanta A.P.D.N.S. nu a depus documentaţia necesară şi nici oferta, nedobândind calitatea de ofertant şi neputând participa la procesul de licitaţie.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a admite recursurile declarate de pârâtele S.A.F.P. şi A.D.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 149/C/A din 9 noiembrie 2004, împotriva deciziei nr. 149/C/A din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că admite apelurilor pârâtelor unu şi patru, schimbă în parte sentinţa nr. 1500 din 24 mai 2004 a Tribunalului Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ şi pe fond respinge acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantă.
De asemenea urmează a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la respingerea excepţiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele S.A.F.P. şi A.D.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 149 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia în sensul că admite apelurile pârâtelor unu şi patru, schimbă în parte sentinţa nr. 1500 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Bihor, secţia comercială şi contencios administrativ şi pe fond respinge acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanta A.P.D.N.S. SA.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la respingerea excepţiilor invocate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5932/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5936/2005. Comercial → |
|---|
